joi, 10 septembrie 2009

Ristache si americanii

Pentru ca maine e 11 septembrie, incepem galceava din timp, sa nu cumva sa ramanem fara munitii mai incolo; pai nu?!

Ristache era un derbedeu, un golan de cartier care ne batea pe toti: uneori de nevoie (ca sa ne fure banii sau pachetul cu mancare), dar cel mai adesea de placere; cum s-ar zice, ne batea preventiv, sa nu uitam cine e tartorele mahalalei si sa indraznim sa-ncepem sa maraim. Noi nu maraiam, nici vorba de maraiala, ne stiam fiecare locul, dar Ristache tot ne mai caftea cand si cand. Cum s-ar zice, ne caftea gratis: jap, jap!

Pe de alta parte, ma gandesc ca punctul de vedere al lui Ristache era complet diferit: probabil ca el ne vedea ca pe niste bogatasi care au de toate (adica pachet cu mancare si ceva bani de buzunar, pentru cate un Brifcor!), care nu sunt in stare sa se bata, doar sa smiorcaie, si care meritau pe deplin regimul de teroare impus de el; cu alte cuvinte, el se vedea ca un fel de haiduc, ce ia de la bogat si da la sarac (nu conteaza ca "saracul" ala era chiar el, cu tata-n puscarie si mama betiva si curva): Robin Hood pro domo, ce mai incoa si-ncolo!

Stau si ma gandesc la sentimentul antiamerican al europenilor (al francezilor, rusilor si romanilor): pe de o parte, America (sau "Amerika" - initiatii stiu de ce!) e un fel de Ristache mare si rau, care ii bate pe toti cei care nu se gudura pe langa ea, si le fura banii si mancarea, de-i lasa lipiti planetei; pe de alta parte, orice om cinstit are datoria (si onoarea!) sa fie un fel de Ristache, sa-i bata pe americani numai in gura si sa le ia banii, ca si-asa au prea multi - si mai sunt si aroganti!

Ergo, daca America ocupa Afganistanul, atunci e un Ristache mare si rau si prost si pervers (adica bate gratis, fara nici un profit, doar asa din sadism); daca, insa, o "tara mica si curajoasa" (cum ar fi Somalia, sau Cambodgia, sau Nicaragua) se "ridica la lupta impotriva opresorului" (adica asasineaza niste functionari de la ambasada si niste oameni de afaceri), atunci e vorba de un gest a la Andrii Popa sau Iancu Jianu: in sfarsit, s-a facut dreptate!

E, Ristache, Ristache... sper ca esti inchis pe viata (mesevist, cum se spune in romana), ca daca nu esti, si mai citesti si postul asta... am pus-o! Jap, jap!

6 comentarii:

Geocer spunea...

Amice, cred ca te citeste multa lume care nu are venerabila varsta pe care o am eu, asa ca ar fi bine sa explici ce-ai vrut sa spui cu expresia "aveam bani de un Brifcor". Nu de-altceva, dar e posibil ca unii sa creada ca ari vorba de o marca de toale recent lansata la Paris, Londra sau New York si sa te intrebe daca se gasesc si la Bucuresti.

misu spunea...

@ geocer: BRIFCOR = Bautura Racoritoare Indigena Fabricata dupa Conceptii Originale Romanesti.

un fel de orangina locala, dar, sincer, mie mi se parea bun la gust. nu garantez ca si era! dar, in lipsa vreunei posibilitati de comparatie, ce sa zic? ne placea la toti!

Ovidiu spunea...

@Misu: Daca as fi rautacios as zice ca "ne placea tuturor". Dar nu sunt, asa ca ma abtin.

misu spunea...

@ ovidiu: pai daca io am copilarit in Berceni si vorbesc in continuare ca pe cartiere?!

poti mata sa fii rautacios cat vrei! si nu te mai abtine, ca-ti cauzeaza la Doamne iarta-ma!

Geocer spunea...

Mda, in lipsa de altceva mergea si cate un Brifcor. Cred ca de pe vremea aia am inceput eu sa ma orientez catre bere.

misu spunea...

@ geocer: uite o vorba plina de bun-simt!