“Noi suntem romani”

Lema: cu cat observi mai de aproape un anumit fenomen, cu atat ai mai putine idei fixe despre el. Invers: cu cat il privesti mai de departe, cu atat te cramponezi de iluzii si preconceptii.

Corolar: in Romania, cei mai inversunati maghiarofobi se afla in Bucuresti, Constanta, Craiova, Giurgiu, Oltenita, Corabia, Scornicesti & so on. Atitudini filomaghiare afli mai degraba in Timisoara decat in Slobozia.

In afara de inventarea noii Zile Nationale a Romaniei (pe 1 decembrie!), nu exista tampenie mai sinistra decat slagarul “Noi suntem romani”, a lui Nicolae Furdui Iancu. Din pacate, nu numai prostii de regateni il canta cu religiozitate la fiecare betie si paranghelie, ci si (mai ales!), prostii de transilvaneni: “Noi suntem romani / noi suntem romani / Noi suntem pe veci aici stapani!”. Pe-ni-bil! Asa gandeam eu in primii doi ani de gradinita: “Ti-am furat surpriza, da' nu ti-o mai dau inapoi, c-acum e-a mea!”. Afirmarea posesiunii de facto ca inlocuitor al posesiunii de jure!

Din partea maghiarilor, atitudini aproape la fel de prostesti: “Vrem sa ne vorbim limba!”. Pai, vorbiti-o, ca doar nu va opreste nimeni. “Vrem autonomie pentru Szekelyfold!”. De parca autonomia i-ar scapa pe oameni din saracie si-ar rezolva toate problemele. “Trianon – triumful complotului antimaghiar!”. Ce complot, bai prostilor, ca Tratatul a fost semnat in 1920, iar in august 1919 armata romana cucerise intreaga Ungarie. Fiecarui maghiar i se baga in cap, de mic copil, ca francezii au “rupt Transilvania din trupul Ungariei” si au facut-o cadou Romaniei, numai pentru ca Regina Maria era curva si s-a culcat cu cine trebuie, acolo la conferinta de pace. Numai ca a fost exact pe dos: Franta a facut presiuni imense asupra Romaniei, cerandu-i sa-si retraga armata si sa evacueze Budapesta. Ceea ce s-a intamplat abia in noiembrie, dupa mai bine de trei luni de certuri franco-romane, in care certuri Parisul era de partea maghiarilor, nu a romanilor.

Bun, atunci ce se poate face? Cum s-ar putea ca aceste doua natiuni (singurele ne-slave din Est, lucru pe care mereu il uitam ca prostii), sa abordeze rational conflictul lor vechi de 1000 de ani? Si ca poate (poate!) e mai productiva o reconciliere istorica (asa, a la secolul XXI), decat o dihonie medievala, a la Montague si Capulet?

Propuneri:

1.restabilirea Zilei Nationale a Romaniei pe 10 Mai.

2.elaborarea si acceptarea unui manual comun de istorie. Acolo unde dovezile clare lipsesc, prezentarea ambelor puncte de vedere (de exemplu, etnogeneza romanilor si “Gesta Hunganorum” a notarului anonim).

3.concesii de ambele parti: cum secuii nu vor sa-nvete limba romana, atunci sa invete engleza. Iar romanii sa se abtina de-a-le mai cere secuilor sa vorbeasca romaneste: si-asa vorbesc atat de prost si cu-atata rea-vointa, ca-i pacat de limba. Si de-a lor din gura, si de-a noastra din DEX!

p.s. m-am bagat in Group of Hungarians and Romanians who DO NOT hate each other, de pe Facebook. Ceea ce va doresc si voua.