Ca orice om cu
adresă de mail, și eu primesc tot felul de drăcii, de documente absurde care
circulă pe net și pe care fiecare le dă mai departe, fără să le citească (în
cel mai bun caz) sau fără să le înțeleagă (în cel mai rău). Categorisesc aceste
documente în felul următor: (1) aducătoare de noroc/ghinion (”Trimite acest
mail la 5 persoane din address book și îți va făta pisica! / Dacă nu dai mai
departe acest mail, o mare nenorocire se va abate asupra așternutului tău!”);
(2) conspiraționiste, axate în general pe daci (”Află adevăratele secrete ale
dacilor și de ce masoneria are interes să le ascundă!”), dar cu nenumărate
variațiuni (aselenizare, piramide, părintele Cleopa, Elvis Presley, Ceaușescu
etc); (3) maghiarofobe, cu sau fără latură conspiraționistă; (4) antiamericane,
de care va fi vorba altă dată; (5) filochineze, despre care e vorba acum.
E oarecum de
înțeles pentru mine faptul că majoritatea adulților rămân copii și sunt
totdeauna gata să creadă în Moș Crăciun sau în China (taică-meu e unul dintre
acești copii creduli și probabil că datorită naivității lui mi-am dezvoltat eu
spiritul critic), dar e greu de înțeles partea de admirație. OK, pot să fiu
suficient de inocent și să cred că puterea militară a Chinei e teribilă, dar de
ce să fiu încântat de treaba asta?! E ceva ce mă depășește. De ce să îmi placă
de armatele unei dictaturi comuniste? Nu am trăit deja o astfel de dictatură?
Ce motiv de bucurie am dacă o altă putere comunistă încearcă să cucerească
lumea?
Nu înțeleg
deloc. Românul care se bucură de răul altuia... hai, e normal, e parte din
”sentimentul românesc al ființei” cum zicea bietul Noica, alt aerian. Dar să te
bucuri de binele dușmanului tău... pe-asta n-o mai înțeleg. Sau poate că, în
mintea românului, comunismul chinez nu e tocmai comunism, ci altceva?! Poate că
românul crede că-n China s-a realizat, în sfârșit, ”comunismul cu față umană”
al lui Gorbaciov sau ”a treia cale” a lui Chavez?
Enfin. Esențial
e că-n acest document PPS există informații despre marele și noul portavion chinezesc
care va fi lansat la apă în 2015, urmat de altele în ritm de unul pe an, astfel
încât în 2020 marina militară chineză va avea șase portavioane blue water, cu
care va domina lumea. Astea sunt vorbele. Să vedem faptele.
În clipa de
față, câteva țări au portavioane în componența flotelor. Iată: Statele Unite
are 11 funcționale și 4 în construcție, Italia are 2, Marea Britanie și India
au câte unul funcțional și 2 în construcție, iar Franța, Spania, Rusia, Thailanda,
China și Brazilia au câte unul. În prezent, propulsie nucleară au numai
portavioanele americane și cel francez. Nu se știe sigur câte portaviane are
China în lucru, dar se presupune că 2.
Sursa: www.defenceiq.com
Am văzut cantitatea,
acum să vedem calitatea. Unicul portavion chinez din prezent se numește Liaoning
și are o poveste plină de suspans: construcția lui a început în 1985 (!) și s-a
încheiat după trei ani, la șantierele navale din Ucraina. Care, pe vreme aia,
făcea parte din Uniunea Sovietică. Nava, evident, nu se numea Liaoning, se
numea Varyag (”Viking”, în rusă) și n-a avut noroc, că în 1991 s-a dezmembrat
Uniunea și nava a rămas orfană (după ce s-a furat de pe ea tot ce se putea fura,
ca-n tranziție... cunoaștem!). După 11 de ani de ruginit la cheiuri, nava a
ajuns în China (vândută de ucrainieni, ca-n filme), iar din 2002 până în 2012
chinezii au reparat la ea de le-au ieșit ochii din cap. În septembrie 2012 au
lansat-o la apă, iar de atunci încoace o tot țin în teste. Se spune că acum
portavionul lor are chiar și primele avioane!
Bun. Deci avem
un portavion chinezesc, singurul de altfel, care a fost construit între 1985 și
2012 (timp de 27 de ani), la un preț de cost pe care nu-l știm, are autonomie
de 7000 kilometri (propulsie convențională) și va purta 30 de avioane la bord.
Pe de altă parte, ultimul portavion american a fost construit între 2003 și
2009, a costat peste 6 miliarde de dolari, are 90 de avioane la bord și
autonomie nelimitată (datorită propulsiei nucleare).
Dar poate că
astea sunt date ale trecutului, poate că viitorul ne rezervă surprize. De
acord! Atunci, să verificăm sursa informațiilor din document: e vorba de adresa
http://english.china.com/ - la care,
evident, nu există absolut nici o informație despre vasul cu cocă dublă
prezentat în fotografie.
Știu că nu v-am convins. Dacă,
însă, vă interesează subiectul, puteți accesa www.fas.org,
unde găsiți documentul PDF numit ”China Naval Modernization: Implications for U.S.
Navy Capabilities—Background and Issues for Congress”, publicat de Ronald
O'Rourke (specialist în ”Naval Affairs”, zice el) la 10 decembrie 2012. Aveți
acolo toate datele care vă trebuie despre prezentul și viitorul flotei militare
chineze. Previziuni, desigur!
Uite ce vă rog eu, din tot
suflețelul meu: nu-mi mai trimiteți prostii care circulă pe net, da? Adunați-le
într-un săculeț și dați-le copiilor săraci să se joace cu ele... sau, dacă le
luați de bune, jucați-vă voi înșivă. Măcar vă consumați fanteziile cu ceva
frumos colorat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu