Am fost și eu copil, da, deși nu mai țin
minte mare lucru. Dar ceea ce știu cu certitudine absolută e că habar n-am avut
de Habarnam, personajul care l-a bătut lejer pe Tom Sawyer, în materie de
audiență (la grupa de vârstă ”Șoimii Patriei” din lagărul socialist). Pur și simplu, mi s-au citit alte povești,
mai cu zei greci, mai cu războinici mongoli, mai cu walkirii scandinave, mai cu
eroi troieni… mă rog, altele. Așa că anul trecut, când l-am descoperit și eu pe
Habarnam, era să fiu linșat de amicele care au deja copii: ”Imbecilule,
criminalule, legionarule, cum poți să zici că Habarnam e propagandă
comunistă?”. Cum, necum, asta și zic: când un personaj revoltat ajunge în final
să ceară ”colectivului” să-l trimită la ”re-educare”, nu mai e loc de-ntors.
Asta-i îndoctrinare pură și dură.
Pe de altă parte,
admit că simpaticul Habarnam (Neznaika
în original, Dunno în engleză, Nemtudomka în maghiară) poate fi înțeles
și-n altă cheie decât cea politică. Dacă-ți pui ochelarii de cal și refuzi să
vezi partea nașpa, rămâne filonul idilic al ”copilăriei năzbâtioase”, după
vorba lui Pavel Stratan. Cam asta face Mihaela Michailov în piesa* de la Odeon:
curăță textul de toate șopârlele doctrinare și scoate un spectacol curățel, centrat
pe energia debordantă a lui Pavel Bartoș și pe distincția naturală a Cătălinei
Mustață. Publicul (copii, o treime; părinți, o treime; fani ai lui Habarnam, restul)
e furat de piesă, participă cu tot sufletul la drăcăriile puse la cale de Neznaika. Îi hipnotizează, ce să mai
vorbim.
În concluzie,
dacă ai copii deja prea mari pentru teatrul de păpuși, merită să-i scoți la
Odeon; și nu-ți bate capul cu îndoctrinarea (comunismul e mort și îngropat,
dă-l dracu’). Pe de altă parte, dacă ești femeie și îl iubești pe Habarnam din
copilărie, nu-ți duce prietenul la piesa asta fără să ai vreo trei beri în
geantă, în caz de nevoie. Gagică-mea n-a fost prevăzătoare, iar eu am ațipit
și-am început să sforăi. Anticomunist, frate!
MIHAI BUZEA
*Aventurile lui Habarnam, după Nikolai
Nosov, la teatrul Odeon. Regia: Alexandru Dabija. Dramatizarea: Mihaela
Michailov. Cu: Cătălina Mustață, Pavel Bartoș și ceilalți actori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu