joi, 8 august 2013

Tragedia Bucurestiului

Puteam sa scriu “ghinionul Bucurestiului” si era mai aproape de adevar, dar am preferat-o p-asta cu “tragedia” ca suna mai gongoric, mai pompieristic. Dar ce vreau sa spun:

eu cred ca reputatia foarte proasta de care se “bucura” acest oras oriunde in tara nu e data nici de pozitia geografica, nici de clima, nici de aglomeratie si nici de preturi. Da, orasul e pozitionat total excentric pe harta tarii, dar cate capitale nu-s plasate la fel, si nu se supara nimeni?! Da, e construit intr-o campie mlastinoasa, cu sol pacatos, de te ia mama dracului pana sapi un nenorocit de metrou; da’ ce, Sankt Petersburgul n-are parte de aceeasi belea? Da, clima Bucurestiului e minunata, adica vara e cald ca-n India, iar in timpul iernii viscoleste ca-n Kazahstan; si ce-i cu asta? Ce, Brasilia are clima mai buna?! Sau chestiile astea, ca e aglomerat si scump: ha, ha! Dar ce capitala e altfel? Nu zic de Londra, sa ma luati cu vorba aia ca “Nu se compara”, dar ia uitati-va la Varsovia: vi se pare cumva mai ieftina si cu trafic mai lejer decat Bucurestiul? S-avem pardon!

Nu. Cred ca necazul cel mare e ca Bucurestiul e inconjurat de cele mai “proaste” judete din Romania, din punct de vedere al calitatii umane. Teleorman. Giurgiu. Calarasi. Ialomita. Olt, chiar (asta e ceva mai departe, dar tot prea aproape, din punctul meu de vedere). Oamenii care locuiesc in aceste judete sunt cele mai jalnice exemplare de romani, aflati intr-o inapoiere cronica fata de restul tarii, si asta nu de azi, de ieri, ci de secole. Asta e zona cea mai afectata, pe termen lung, de regimurile fanariot si comunist; de aici si-au recrutat aceste regimuri “cadrele” de nadejde si tot aici s-a oplosit cea mai saraca si compacta minoritate tiganeasca.

Dau cuvantul lui Cezar Paul-Badescu (romanul “Luminita, mon amour”, editura Polirom, 2006, ISBN 973-46-0386-8, pag. 214-215): “Intraseram intr-o lume jegoasa, cu oameni de confort doi. Blocul era construit prin 1975 si fusese populat de comunisti cu indivizi adusi de la tara sa munceasca la uzina IMGB.

Cine iubeste clasa muncitoare sa se duca sa traiasca macar o luna intr-un bloc ca acela. Sa simta mirosurile vietii adevarate, cate un altul la fiecare etaj, combinate cu unul comun, de la toboganul de gunoi. Sa nu aiba apa calda, fiindca ceilalti locatari prefera mai degraba sa-si dea salariile la carciuma din colt decat sa plateasca intretinerea. Sa asculte toata ziua manele de la boxele puse in geam de binevoitori. Sa asiste la scene apetisante, cum ar fi cea a dusului gunoiului la tobogan: oamenii ies in sosete, intra in camaruta tomberonului, lipaie in zoaiele de acolo si se intorc linistiti in casa (e de presupus ca in aceleasi sosete si dorm). Sa auda prin peretii subtiri ai blocului desele certuri conjugale insotite de tipete. Sa calce in balta de pisat sau, la ocazii mai deosebite, in cacatul care troneaza in mijlocul liftului. Sa vasleasca prin valurile de coji de seminte pana intra in casa. Sa-i sune in cap pana la ore tarzii tacanitul zarurilor de table, manuite cu dexteritate de tipi care-si fac veacul in fata blocului, imbracati in maiou si in pantaloni de pijama. Sa se simta solidar cu cei care-i caligrafiaza “pula” pe usa.”

Aici voiam sa ajung. Acestia sunt oamenii “adusi de la tara”. Intreb: de la ce “tara”?! Pai, adusi din satele astea sordide din campia Baraganului, populate, cum zice autorul, de “oameni de confort doi”. Acestia sunt oamenii pe care tara ii identifica cu notiunea de “bucuresteni”.

Si atunci, daca acesti tarani semi-urbanizati nu reprezinta Bucurestiul (si nu-l reprezinta, in mintea mea!), cine sunt “bucurestenii”?

Eu zic ca oamenii din provincie care se muta la Bucuresti, neadusi de nimeni, ci prin propriile eforturi, sunt adevaratii bucuresteni. Oameni bine educati ce aleg sa se mute aici din cauza salariilor mai mari si a iluziei unor scoli mai bune pentru copiii lor (e o iluzie: cele mai bune scoli, licee si universitati din Romania nu se afla in Bucuresti. Stiu ce vorbesc).

Ergo: intocmai ca si Romania in ansamblu, Bucurestiul e locuit de doua tipuri umane foarte diferite, care nu interactioneaza social aproape deloc. Pe de o parte, fostii proletari, actualmente lumpeni de toate felurile, care au fost luati de la coada caprei si bagati in fabrici de regimul comunist. Pe de alta parte, intelectualii si fosta tehnocratie educata in comunism, care a devenit, mai mult sau mai putin, nucleul clasei de mijloc din capitala. In functie de zona bucuresteana de care vorbim, unul sau altul din aceste tipuri umane este majoritar. Foarte general spus, sudul e locuit preponderent de primul tip uman, iar nordul de al doilea.

Apropo, eu stau in sudul Bucurestiului.

6 comentarii:

Constantin Nica spunea...

Mircea Vulcanescu a spus-o si a demonstrat-o pe cat se poate de temeinic dinaintea WWII: capitala tarii trebuie sa fie la Brasov. Iar argumentele era pe cat se poate de bine intemeiat, le-a descris intr-o carte de memorii daca nu ma insel.

Anonim spunea...

Deh domn' Gica ce sa facem, asta avem si cu asta ne mandrim. Eu ce sa mai zic, Bucurestean prin traditie fiind de la 1832 cand a venit stra * 3 bunicu sa vanda cai crescuti pe dealurile prahovene.
Trebuie sa acceptam ceea ce suntem si sa ii invatam (daca trebuie cu frica) sa se conformeze. Asta, poate, se va intampla in inca 80 de ani de democratie. "under world" isi are sensul ei ca altfe cine ar mai da cu sapa la noile edificii Bucurestene. "Mitici" suntem si om mai fi inca o bucata de vreme!

Mihai Buzea spunea...

@ Constantin Nica: de acord. Sa stii ca am cautat si eu cartea aia de memorii, dar n-am gasit-o. Daca iti cade cumva in mana, nu ma uita!

@ Anonim: om fi noi mitici, dar uite ca orasul asta e o insula intr-o mare de limbrici. Si necazul meu e ca lumea ne confunda cu ei. Iar regimul comunist a dat o mana imensa de ajutor la dezvoltarea exploziva a acestei situatii.
Eu nu cred ca oamenii care lucreaza in constructii vin dimprejurul Bucurestiului. Cred ca vin zonele mai necajite din tara, dar nu din Teleorman sau Giurgiu! Astia nu dau ei nici cu sapa in pamant, cum o sa dea cu tarnacopul in asfalt?!

Rachele spunea...

Fantastic!

Anonim spunea...

Capitala româniei, mutată la Roșia Montană! Roșia Montană este deja un simbol care i-a uniti pe toți românii. Așa se rezolvă și:

1) Problemele economice ale zonei Munților Apuseni. Plus că vom avea o capitală care stă literalmente pe o mină de aur.

2) Problema Transilvaniei (nu mai poate zice nimeni că „ungurii o să fure ardealul” dacă capitala e în mijlocul ardealului.

3) Mitologia dacomană. Cum să mai aberezi despre daci când capitala țării e în mijlocul provinciei romane, într-o veche așezare romană?

4) Problemele de urbanism. Capitala poate fi proiectată de la zero, cu spații largi, cu mult spațiu verde.

5) Județele înconjurătoare (Alba, Bihor, Mureș, Cluj, Sibiu, Arad, Hunedoara).

Mihai Buzea spunea...

@ Anonim: mi-am jurat ca nu raspund comentariilor anonime, dar ma mananca degetele. Ergo:

Argumentul unu e neserios. Ar trebui ca toata tara sa munceasca si sa stranga cureaua pentru ca locuitorii muntilor Apuseni sa fie scosi din saracie. De ce ei? Mai sunt si alti munti in tara asta, cu locuitori cel putin la fel de saraci.

Argumentul doi e si mai neserios. Nu exista o "problema a Transilvaniei". Transilvania nu e o problema, ci o solutie: locuitorii celorlalte provincii istorice n-au decat sa urmeze modelul transilvan, daca vor sa le mearga mai bine.

Argumentul trei e corect in principiu, dar exagerat in demonstratie. Pentru atata lucru sa muti o capitala?!

Argumentul patru e beton. Brasilia, Ottawa, Canberra, New Delhi sunt exemple de reusita in domeniu. Romania ar fi trebuit sa aiba curajul de a construi o noua capitala inca din 1922. Nu l-a avut. Pacat!

Argumentul cinci este corect, deasemenea, dar nu "indica" neaparat Rosia Montana, ci intreaga Transilvanie de Sud. Eu as fi optat pentru zona din nordul orasului Brasov, de exemplu: e plata, pamantul e nepoluat, spatiile largi. Ceea ce nu se poate spune despre peisajul de la Rosia Montana.

Observatie: costul mutarii capitalei Germaniei, de la Bonn la Berlin, a fost de 1437 de miliarde de euro (de fapt, a fost mai mare, dar asta-i suma care apare in acte, vezi Berlin/Bonn Gesetz). Zi ca pentru Romania, bine organizata cum e ea, costul mutarii capitalei (dintr-un oras in alt oras!) ar fi de zece ori mai mic, cam 150 de miliarde de euro. Are statul roman banii astia?!