Bai, m-am nenorocit! Am terminat azi ultimul roman al lui Flabert: "Bouvard si Pécuchet". O capodopera. Deci m-am nenorocit.
Uite cum vine asta: cand citesti o carte extraordinara, ti se taie original. Adica, ti se taie in a mai scrie si tu. Pai de ce sa scrii, ma? Ca sa faca lumea comparatii? Sa rada de tine si cu curul... ?!
Asta, una la mana. Dar, doua la mana: cine steaga ma-sii sa te citeasca? Dupa ce ca numarul cititorilor de carte e in cadere libera, cum sa-ti inchipui ca e careva atat de idiot incat sa te citeasca pe tine, cand il are la indemna pe Flaubert? Cu o capodopera - si nu exagerez!
Bai, stati, nu disperati, ca nu e dracul chiar asa de negru. Exista speranta. Dupa lectura lui "Bouvard si Pécuchet" mi s-a consolidat o parere mai veche, pe care n-am indraznit pana acum sa mi-o marturisesc nici macar mie insumi. Parerea consta in trei puncte:
1. Capodoperele literare sunt inaccesibile.
2. Capodoperele sunt plictisitoare.
3. Capodoperele sunt deprimante.
Nu dau acum alte exemple (Ulysses, Iliada, Procesul, Batranul si marea, etc), cand ii am la indemna pe cei doi imbecili (Bouvard si Pécuchet, buninteles). Cartea asta presupune o buna pregatire ca s-o poti citi, si nu numai literara, ci de cultura universala. Mai cere si un vast exercitiu al lecturii, pentru ca esti foarte tentat s-o abandonezi pe parcurs. Si mai e nevoie si de un psihic beton, de o mare incredere in sine, ca sa nu ramai trist si pesimist la sfarsit. Nemaivorbind de faptul ca nefericitul de Flaubert a murit inainte s-o vada publicata, deci cartea a aparut postum (1881).
Detaliu personal: cartea lui Flaubert seamana extraordinar, ca abordare, cu Berile de Aur. Doi prosti care se aventureaza intr-o "calatorie" de descoperire a lumii, asta e ideea. Care calatorie ("quest", cum i-am zis eu in Beri) se termina prost, evident.
Sigur, mai e si o mica, aproape insesizabila diferenta: "Bouvard si Pécuchet" e o capodopera, iar "Berile de Aur" nu prea e. Chiar deloc.
Dar astea sunt detalii, noi sa fim sanatosi si sa-l crestem mare pe Nea Nae, sa-l vedem publicat si recenzat! Oricum, ar fi cam greu sa ma opriti sa scriu, nu-i de ajuns niste Bouvarzi si Pécucheti d-astia. Ca sa ma opriti, trebuie sa ma-mpuscati - si nici atunci nu e sigur!
2 comentarii:
las'ca scrii muuult pe blog. domnuuu', cu ce-ti cumperi piinea aia de 2 euro daca stai toata ziua la citit si basmit? ca vreau si io sa practic jobu' asta:p
@ aida b: secretul e sa nu mananci nimic, niciodata, si sa bei bere zi si noapte, fara pauze mai mari de cateva minute.
asa te-mbogatesti! economia mica face averea mare!
Trimiteți un comentariu