A murit Gika

Am citit un zvon cum ca UE ne va „obliga” sa ne ingropam si noi ca ei. Care ar fi diferentele?

Inmormantare UE.
1. A crapat Gika.

2. Constatam asta.

3. Aducem si un medic / scoatem certificat prin care constatam asta si pe hartie.

4. Sunam firma servicii funerare. Comandam una bucata sicriu.

5. Il ducem pe Gika la capela.

6. Anuntam pe cei apropiati ca a crapat Gika. Le zicem adresa capelei.

7. Ne adunam la capela, schimbam o vorba despre Gika.

8. In cursul aceleiasi zi, pompele funebre vin, il ridica pe Gika si il ingroapa / incinereaza / impaiaza / criogeneaza / ce-o fi, in functie de preferinte.

9. Odata ingropat, Gika acolo ramane. Daca doresc, vizitatorii sunt bineveniti cu o floricica sau fara.



Inmormantare romaneasca.
1. A crapat Gika
.
2. Constatam asta. Inainte de a suna medic sau de a scoate certificat sunam pe toti care il stiu sau nu pe Gika si anuntam asta.

3. Revenim cu certificatul si ne facem loc prin marea de oameni care au venit sa il vada pe Gika mort si sa bea gratis o tuiculita. Intre timp Gika e tinut pe masa trei zile. Asa mort, da.

4. Aducem 3 femei sa il spele si 2 barbati sa il barbiereasca - ritual precrestin, apropo.
5. Sunam popa. Ne rugam de popa sa vina de parca ar fi ceva nemaintalnit si nemaipomenit de nou in cariera lui si ne imprumutam de bani, ca daca nu e multumit ni-l lasa pe Gika pe masa si se cara. De parca nu tot din banii nostri ar fi platit, pastele ma-sii azi si maine de curva cu patrafir.

6. Pe langa oamenii care se foiesc prin casa, ne vor mai intampina pe drum inca pe atatia, ca sa nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.

7. Pregatim echipamentul lui Gika, compus majoritatea din elemente tot precrestine. Bani pe ochi, colac in mana, prescura pe piept - sau invers? - costumul sau cel mai bun care i-a ramas cam mic / mare si niste pantofi cu talpa de carton ca e pielea scumpa si si-asa e mort.

8. Convoiul: Unul cu un brad / pom / schela cu fructe agatate in el (tot pagan e si asta). Unul cu o cruce. Toti cu lumanari. Altii cu steaguri si prosoape. Inca minim doi cu sfesnice. Nu uita coliva. Inca minim doi cu coroane. Inca vreo doi care sa duca „darurile” - obiecte de uz personal, bucati de material textil, batiste, mobila, o gaina vie uneori, care se trece peste groapa, etc.
9. Fanfara. Tigani mai mult sau mai putin treji, care sa chiorlaie din instrumentele lor cantece de mare factura spirituala, cum ar fi „Pe langa Plopii fara Sot”, „Drumurile noastre Toate”, „Treceau batalioane romane Carpatii”, „Dunarea albastra”.

10. Bocitoare. Intre 3 si 5 babe bete si senile care sa il calareasca pe Gika si sa zbiere de parca li se scot ovarele pe cur. De multe ori nu au absolut nici o treaba cu raposatul si il vor boci pe un nume generic, de exemplu „Vasile”.

11. Ii cinstim bine pe toti, de la popa la tigani, ca doar n-au venit sa il ingroape pe unul, au venit sa crape in ei si sa bea. Firesc. Pornim cortegiul.

12. La fiecare rascruce - intersectie - vom opri tambalaul (tigani, bocitoare, alamuri, zbierete, cersetori, bomboane, claxoane) si preotul va citi o ectenie. Intre ectenii, cine stie canta din toti plamanii „Sfinte Dumnezeule” in varianta funebra. Pentru ca exista si varianta vesela. Care nu se canta. Totusi, avand in vedere lipsa de voce a celor din cortegiu si betia generala, puteti sa cantati si Macarena ca nu se simte.

13. Ajungem la biserica. Ne dam foc cu lumanari, umplem tot de ceara, urlam tare sa stie lumea ca noi suferim pentru ca a murit Gika, baaaa! In timpul slujbei, cream confuzie si razboi, aruncand cu bani si bomboane catre liota de cersetori. Punem si „vamile” pe jos, obicei - cum altfel? - precrestin si ala. Potrivim vata in nasu' lui Gika, nu de alta, dar de atata jale si lumanari si tamaie a inceput sa se cam lichefieze.

14. La cimitir. Se sapa groapa, se urla, se trece gaina, se desface pomul, se impart prosoape, restul de daruri (teoretic oamenilor saraci, practic tot intre neamuri, pe principiul nimic nu se pierde, doar se imprumuta), se bea, se stropeste cu vin mormantul, continua slujba.
15. Dupa cimitir. Se merge la casa lui Gika unde se bea, se bea, se bea, se mananca cel putin 3 feluri de mancare, se ia si la pachet ca doar e pomana, se vorbeste despre politica, vreme, rapita, Dragnea, alegeri, inflatie, chirii, varice, butoaie, vinul de anul asta, hemoroizi, nunti, botezuri, Tariceanu, femeia vecinului, orice numai Gika nu.

16. Dupa ce l-ai ingropat, reiei paranghelia la 3, 9, 40 de zile, 1 an, 2, 3, etc, totul culminand cu 7 ani cand il dezgropi pe Gika sau ce a ramas din el, il stropesti cu vin si-l bagi la loc. Pe langa asta mai ai si vreo 400 de sarbatori de pomenire a mortilor.