War in Mali / Le conflit malien

De ce este interesant războiul din Mali? Păi, din mai multe motive, dar să le luăm ușor, ca să știm despre ce vorbim. Mai întâi, faptele:

Mali e una din cele mai sărace țări ale Africii și ale lumii, foarte asemănătoare cu vecina sa de la est, Nigerul; adică e undeva în Sahara, fără ieșire la Atlantic, fără vreo resursă naturală, fără nimic în afară de fluviul Niger, care curge prin sudul țării și care permite ceva agricultură.

Mali e divizată, la fel cum e și Nigerul și cum era și Sudanul, între zona de Nord (deșertică și locuită de etnii nomade – tuaregi, fulani, berberi) și zona de Sud (ceva mai propice agriculturii și locuită de etnii negroide și ”agricole”, cultivatoare de manioc, sorg, orez, porumb). Dacă vă uitați pe poză, vedeți cum Nordul e galben (deșert) și Sudul e verde (agricultură, ceva irigații).

Mai mult, Nordul e slab populat, iar majoritatea populației (inclusiv capitala) se află în Sud. Cele trei regiuni din Nord (Gao, Kidal, Timbuctu) n-au decât 1 milion de locuitori, din cele 15 milioane de malieni. Pe de altă parte, cei din Nord sunt nomazi, săraci și războinici, iar cei din Sud sunt sedentari și ”bogați”.

Nordul avea un statut de autonomie, dar în 2011, autonomia nu le-a mai ajuns, au dorit secesiunea totală, iar în 2012 au și realizat-o: sub conducerea tuaregilor, Nordul și-a proclamat independeța, sub numele de Azawad (în traducere, ”Patria Păstorilor”, dacă înțeleg eu bine).

A izbucnit războiul civil între Nord (Azawad) și Sud (guvernul legal). Nordul a câștigat, aliindu-se cu luptători islamiști (mercenari veniți din alte țări, nu localnici malieni). Cele trei provincii din Nord erau acum ”curățate” de trupele guvernamentale și puteau face ce pofteau.

În Nord a izbucnit gâlceava între localnici și mercenarii islamiști: islamiștii voiau întemeierea unui Azawad islamic, condus în mod teocratic, pe când nomazii doreau să fie liberi și să nu le spună nimeni ce să facă. În niciun caz nu fusese ăsta scopul lor, să cadă din lac în puț!

Necăjiți și dați afară din propria lor ”patrie”, tuaregii s-au dus la guvernul din Sud și l-au rugat să-i ierte, că lor le-a ajuns, și să-i izgonească pe islamiști din Nord, ca să se poată și ei întoarce la casele lor. Trupele guvernametale au încercat, dar au luat din nou bătaie. Islamiștii, sprijiniți cu bani, arme și voluntari din toată lumea, jucau în altă ligă valorică decât recruții malieni.

Ăsta e momentul când s-a dus zvonul că islamiștii din Azawad sunt de fapt Al-Qaeda, care își căută o nouă ”patrie” după ce-a fost alungată din Irak și Afganistan.

Acum intervine Franța, care trimite o forță de 3000 de oameni, conduși de generalul François Lecointre. Curios, acești soldați nu sunt nici parașutiști, nici legionari, nici vânători de munte, ci sunt din infanteria marină, comandați pe teren de unul Paul Gèze, care nu știu ce hram poartă. Teoria lui Lecointre e că oamenii lui nu sunt în Mali ca să se caftească cu luptătorii Al-Qaeda, ci să-i instruiească pe malieni, să-i învețe cum se face treaba asta. Teoria mea e că Lecointre umblă să ne aburească.

Concluzii: avem un clasic conflict triunghiular (Al-Qaeda, separatiști, guvern central), într-o țară total lipsită de importanță economică sau strategică. Franța intervine. De ce? În Mali nu e nici petrol (ca în Irak sau în Sudan), nici Osama bin Laden (ca în Afganistan), nici francezi (ca în Noua Caledonie). Atunci? Dacă America însăși stă deoparte și nu se bagă, de ce se bagă Franța? Din motive umanitare? N-a făcut-o nici în Irak, nici în Afganistan, nici în Sudan, nici în Somalia, nici în Rwanda, nici în Siria.

Acum, ipotezele altora:

Guvernul francez vrea să-și recapete prestigiul în fața propriilor cetățeni, tot mai nervoși de comparația defavorabilă cu America. Slab. Nu cred așa ceva.

Mali a fost colonie franceză, așa că Franța consideră că are o datorie de onoare față de acești oameni. Slab. Nu cred nici așa ceva.

Există resurse încă secrete în subsolul malian, iar francezii vor să fie primii la împărțeală când acele resurse vor fi ”descoperite”. Slab. Nici asta nu cred. Dacă era ceva acolo, geologii știau de mult.

François Hollande e prost. O fi, dar nu el face marile jocuri.

Franța se teme de atentate pe propriul teritoriu și de aia duce un război preventiv împotriva instalării unei baze Al-Qaeda în Azawad. Ceva-ceva mai binișor, dar tot nu cred: Azawadul e în mijlocul Saharei! Cum ieși de-acolo ca să pui bombe, cât ai fi tu de Al-Qaeda?!

Acum, ipoteza mea:

Franța o duce tot mai rău din cauza crizei, dar are una dintre cele mai performante industrii de armament din lume. Pe de altă parte, Africa e cel mai sărac continent, luat în ansamblu, dar cu cea mai puternică creștere demografică: acum are 1 miliard de locuitori, dar o creștere anuală de aproape 5% (!). Asta înseamnă presiune pe resursele agricole, un număr tot mai mare de tineri slab educați sau total needucați, tensiuni între nenumăratele etnii africane și între cele câteva religii. Și bomboana de pe colivă: statele africane, cu excepția Somaliei, au păstrat frontierele din epoca colonială. Asta înseamnă tribalism, lipsă completă de conștiință națională... adică separatism in nuce.

Să recapitulăm: dacă există undeva toate condițiile pentru războaie devastatoare (dar convenționale, adică ne-nucleare), atunci acel loc este Africa secolului XXI. Ceea ce s-a întâmplat în Europa secolului XX (suprapopulare, urmată de războaie cumplite) se va petrece acum în Africa. Pentru început, avem războaie civile: Eritreea a secesionat de Etiopia, Darfur a secesionat de Sudan, Biafra a încercat să secesioneze de Nigeria, iar acum Azawad de Mali. Vor urma și alții. A fost și masacrul din Rwanda (cel mai cunoscut dintre toate), și regimurile dictatoriale din aproape toate statele Africii. Și e doar începutul.

Cine le va vinde acestor oameni armele și munițiile cu care vor comite ceea ce vor comite?

Eu cred că Franța este primul candidat. Nu mai spun că franceza este prima limbă de comunicare în Africa de Vest... asta știe toată lumea.

Concluzie: intervenția franceză din Mali e doar un început discret, începutul unui început. Afacerile mari urmează de acum încolo. Dacă aveți bani de investit, băgați-i într-o fabrică de gloanțe. Iar dacă nu iese businessul, vă puteți trage-un glonț în cap!