Mă, cum să vă zic: Allan Pease este un foarte mare om. Şi ca orice om foarte mare, el a scris o carte de imens succes: ”De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă” (bine, a scris el multe alte cărţi, dar p-asta am citit-o eu). V-o recomand, este genială. Şi dacă n-o recomand eu, se recomandă singură, că s-a vândut în zeci de milioane de exemplare, făcându-l pe Allan al nostru un om foarte bogat (nu suspinaţi, suflete milostive: el era deja un om foarte bogat şi înainte de a publica acest volum).
Ce mi-a plăcut mie în mod deosebit a fost că, în ”De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă”, autorul a avut curajul să spună câteva adevăruri nu foarte uşor de acceptat: că bărbaţii şi femeile sunt profund diferiţi… că homosexualitatea (ca şi heterosexualitatea dealtfel) nu este o alegere, ci o pre-setare genetică… că mecanismul îndrăgostirii nu e nici pe departe exclusiv uman, ci e-ntâlnit la numeroase alte specii… că instinctele speciei noastre nu sunt rezultatul unui proiect divin, ci se explică complet prin biologia evoluţionistă… că specia noastră nu e nici monogamă, nici poligamă… hopa!
Ei, aici a cam belit-o mister Pease, că-i om însurat. A spus el nişte adevăruri în carte, cu mult curaj, nimic de zis, dar totuşi curajul unui om însurat ţine până la uşa dormitorului, nu mai departe: aşa că probabil şi-a furat-o. A făcut şi el ce-a putut, a pus-o pe nevastă-sa pe copertă, co-autoare maram, a încercat s-o mai dreagă - nimic! Scorpia s-a pus cu bătăia pe el, parc-o aud: „Deci d-ăsta-mi eşti, nemernicule, beţivule, hai? Te dai savant şi umbli după coţohârle, mitocane?! Ţii conferinţe la studente, curvarule?! Om bătrân cu părul alb, nu ţi-ar fi ruşine, escroc scârbos! Specie poligamă, ai, porcule?! Boşorog libidinos şi împuţit! Pune mâna şi mai scrie una, în care să zici că oamenii sunt specie monogamă şi să-ţi iasă borfetul din cap! Schimb eu foaia cu tine, jigodie, casanova darwinist! Îţi dau eu evoluţionism peste cocoaşă, sifiliticule!”.
Ce să facă bietul om?! A scris continuarea de la ”De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă”, a intitulat-o “Why men lie and women cry”, şi-a pus-o şi p-asta pe piaţă. Din nou, succes imens. Din nou, nevastă-sa co-autoare. Păi?!
6 comentarii:
Am ajuns la jumatate cu cititul primei carti dintre cele doua si n-am gasit inca nimic care sa ma dea pe spate.
Dl. Pease nu e un “mare om”, ci e un australian care a invatat lectia americana: sa scoata bani spunand lucruri de "common sense".
Iar cartea poate fi folosita cu usurinta ca o modalitate de “a-i da in cap” partenerului: “Vezi, dragule, pana si in cartea asta scrie ca femeile vorbesc mult de la natura, asa ca sa nu te mai prind ca ma critici ca nu-mi tace gura!” Sau: “Iubito, te-am inselat ca asa sunt eu programat genetic, nu e vina mea. Scrie asta si in cartea aia de o tii pe noptiera ca pe o Biblie.”
Pe scurt, din punctul meu de vedere cartea nu e nici mai buna, nici mai proasta decat altele de gen. C’est tout.
@ amishor: pai daca deja stii ce scrie in cartea australianului, de ce o mai citesti?!
Oare eu sunt homosexual pentru ca nu-mi place sa ma uit la meciuri dar imi place sa citesc cate o carte uneori? Cred ca trebuie sa am o discutie lunga cu madama.
@ ala care este: ne-a-pa-rat! cine stie ce mai afli!
Eu am citit "El e cu minciuna, ea vorbeste intr-una", tare cartea ce sa zic...nenea Pease se pricepe sa scrie si sa faca bani din asta.
Foaerte simpatic, cum ţi-ai imaginat tu reacţia soţiei lui :))
Trimiteți un comentariu