În container

A luat Dănel bilete la teatru, la Odeon, aşa că ne-am dus. Apropo, încă nu i le-am plătit, dar să n-aibă el grijă, că la mine e ca la o bancă elveţiană: discreţie absolută şi dobândă şapte la sută. Adică n-o să mai audă în veci de banii ăia…

Piesa este beton. Pentru a-i citi desfăşurătorul, apăsaţi aici (cronica este semnată de Oana Stoica, pe care n-o cunosc, dar o respect: scrie bine, nu-şi bate joc de meserie). Actorii sunt foarte buni. Toţi. N-aş putea să remarc pe cineva anume, se vede că sunt o echipă şi-şi fac treaba excelent; totuşi, rolul cel mai dificil l-a avut Marius Damian, după umila mea părere. Regia a făcut-o Constantin Ban, foarte bună şi asta, nimic de cârâit.

Dar marea mea surpriză a constituit-o textul, scris de Constantin Cheianu. Nu auzisem niciodată de el, ceea ce nu e de mirare: omul e din Chişinău, nu din Bucureşti (oricum eu unul nu ştiu nici de vreun dramaturg din Bucureşti, afară de Adrian Lustig, şi de ăla ştiu din proză, nu din teatru!). Aflu acum de pe net cum că ”Constantin Cheianu s-a născut în 1959, Republica Moldova. A studiat filologia la Universitatea de Stat din Chişinău. A obţinut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1998) pentru volumul Luministul, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1999) pentru volumul Totul despre mine!, precum şi Marele Premiu la Festivalul de Dramaturgie Naţională organizat de Teatrul "Satiricus" (2008) pentru piesa Luna la Monkberry.”, atât şi nimic mai mult.

Ce am de zis: coane Costică, nu ştiu cum or fi alte lucruri scrise de mata, dar În container e foarte foarte bun. Aş fi vrut să-l fi scris io. Materialul era cam ăla pe care l-ai avut şi tu la dispoziţie; dar mie mi-au lipsit atât talentul, cât şi harnicia ta. La mai mare şi de bine s-auzim!


p.s. Am venit acasă şi-am plâns ca o viţică, după ce-am văzut piesa asta. Dănel a râs de s-a spart. După cum vedeţi, câte capete, atâtea păreri!