Cu ocazia zilei de azi, am scris şi eu ceva, da’ uite că n-am avut chef să postez. Îl pun azi, pe principiul „Amână pe mâine, poate atunci nu mai este nevoie”… totuși, hai să hai!
Adicătelea, viu şi fac întrebări, apoi răspund tot io la ele (democratic!), sperând c-am să vă provoc suficient cât să băgaţi de comentarii, nu ca-n ultima vreme:
1. A fost Ceauşescu un lider bun? În comparaţie cu ceilalţi lideri ai României din secolul XX, cum se situează el?
2. A fost Ceauşescu un comunist bun? În comparaţie cu ceilalţi lideri comunişti ai secolului XX, cum se situează el?
3. Ar fi fost diferit parcursul României, dacă ţara ar fi fost condusă de un alt lider (tot comunist, evident)?
4. Ar fi fost diferit parcursul României, dacă Ceauşescu păstra puterea în 1989?
5. Care este acum imaginea lui, în ochii românilor? Dar în ochii altora (europeni sau nu)?
6. Care va fi imaginea lui în ochii posterităţii? Ce se va spune despre el în, să zicem, 2070, când va fi murit demult şi ultimul său contemporan?
Îndrăsnesc, iacătă, neşte răspunsuri pline de tupeu:
1. Execrabil. Singurii mai răi ca el au fost Ana Pauker, Carol II şi Gheorghiu Dej. Mai buni decât Ceauşescu au fost Ion Antonescu, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Cu mult mai buni au fost Ferdinand, Carol I, Mihai de Hohenzollern şi Regina Maria (care n-a fost lider oficial nici o clipă, dar a avut o vreme puterea efectivă).
5 comentarii:
deci da!
adica ai dreptate bre.
ce nu-mi place e ca n-am vazut (si asta poate pt ca mi-a scapat mie) o cercetare a conditiilor care au facut posibila ascensiunea si mentinerea la putere a lui N.C.
ca sa tinem minte si sa nu se mai repete.
hai pa.
@ edi: sa traiesti, sa infloresti, sa bucuresti.
nici eu nu stiu nimic despre ascensiunea lui N.C. in partidul comunist (atunci doar asta conta); stiu doar ca dupa imbolnavirea galopanta a lui Dej, chestiunea succesiunii s-a pus intre Alexandru Draghici si Nicolae Ceausescu. Draghici era ministru de interne (un fel de Lavrenti Beria al Romaniei), iar Ceausescu "cadrele" (era sefului "serviciului personal" al Partidului Comunist).
Dupa moartea lui Stalin, lupta pentru succesiune s-a dus intre Beria (interne) si Hrusciov (cadre). a castigat Hrusciov, sprijinit de aparatul de partid (reprezentat de Malenkov), impotriva aparatului politienesc (reprezentat de Beria singur).
Probabil ca acelasi scenariu a fost si in Romania, dupa moartea lui Dej. Poate, dar nu stiu sigur.
Edi, chestia cu "sa nu se mai repete" e relativa in contextul sistemului comunist: daca nu era el sigur era altul, poate mai tampit. Si totusi, ai dreptate cand spui ca nu se prea zice nimic despre el, pe mine unul m-ar interesa niste oameni sa se apuce sa scrie pe tema asta vreo carte, ceva, orientata pe ascensiunea lui Ceasca. Despre istoria comunismului s-a mai scris dar Ceasca nu apare decat in treacat. . Ar fi cazul sa apara si asa ceva, a trecut destul timp ca sa nu mai fim atat de patimasi. E totusi vorba de o istorie pe care partial am trait-o
Un posibil raspuns pentru conditiile care au facut posibila ascensiunea si mentinerea la putere a lui N.C.: "la asa popor, asa conducator". Dupa Ceausescu a urmat Iliescu, si la un moment dat eram cat pe ce sa il alegem pe Vadim.
Una din explicatii ar fi notiunea de "Homo Sovieticus", dar cred ca aceasta nu a fost demonstrata stiintific.
@ nica constantin: exista carti, coane Costikla, cum sa nu existe?! uite ceva arhiva mai serioasa, in engleza (http://www.ceausescu.org/ceausescu_books/), sau ceva mai usurel, in romana (http://www.europafm.ro/stiri/dosare/personalitati/nicolae-ceausescu/?avpage-views=allarticles).
carti sunt, si inca foarte bune. doar ca subiectul nu mai e de interes - asta e, nici noi nu mai suntem tineri!
:))
@ purnur: mie nu mi se pare ca ceausescu a fost reprezentativ pentru poporul roman, si cu atat mai putin pentru doctrina comunista. un Ion Iliescu ii reprezinta oarecum pe romani (cu multele lor rele si putinele bune), iar un János Kádár reprezinta un bun exemplu de conducator comunist REAL. ceausescu, insa, nu, pentru nici una din categorii. a fost mult prea diferit, atat de "caracterul national", cat si de "doctrina politica" (pe care, totusi, a pus-o in aplicare cu foarte mult zel - atat cat a inteles si el din ea!).
iar despre aceasta nereusita copie a lui, C.V.Tudor, nici nu mai spun: asta e pur si simplu un imitator de mana a saptea!
Trimiteți un comentariu