Sweet Tooth

Stejar, extremă urgență! Ian McEwan a scos în 2012 un roman atât de proaspăt, că nici n-a apucat să fie tradus în română (mă rog, până azi, 17 ianuarie, n-a fost, dar până citiți voi postul ăsta, parcă văd că va fi!). Eu unul nu am apucat să-l parcurg pe tot, dar atât cât am citit (sunt la pagina 196, din 320 cât are cartea) a fost suficient ca să-mi fac o părere: e McEwan în formă maximă. Nici vorbă să se fi ramolit, cum am avut impresia după On Chesil Beach, ci dimpotrivă, cred că eu m-am ramolit și nu am fost în stare să apreciez acel roman la justa lui valoare (cu excepția fazei când eroina e gata-gata să scape de frigiditate, în prea lunga descriere a nopții nunții). În Sweet Tooth nu avem însă parte de vreo frigidă, avem parte de exact opusul: eroina (vocea narativă) e foarte iubăreață și pofticioasă, așa că ne ține mereu în priză. La un moment dat, unul din iubiții ei este homosexual și ea se miră că nu-l poate face să ejaculeze… foarte mișto faza, te face să te simți deștept, ca cititor, că tu te prinzi imediat care-i problema cu respectivul. Să nu uităm, însă, că acțiunea se petrece la începutul anilor ’70, când Revoluția Sexuală abia ajunsese în Marea Britanie.

Pe bune, cititorule din România, nu ai vreun motiv să te simți prea deștept: unde era țara ta, în materie de revoluție sexuală, în 1972?!