Distance Running

Mă explic: Distance Running este o revistă. Și ce scrie în această revistă? Vrute și nevrute, asta scrie, dar ce mă interesează pe mine este că aici găsești o listă a curselor acreditate din toată lumea (prin ”curse acreditate” înțeleg alergările de 42,195 km, 21,1 km și 10 km, care fac parte din circuitele AIMS). Și ce vedem noi pe listă?

Păi vedem că România are trei curse acreditate (două la București și una la Timișoara). Și ce-i cu asta? Păi, e, că putem face comparații cu vecinii direcți și indirecți. Ia să vedem:

Ungaria are două maratoane, ambele la Budapesta; Serbia are trei, unul la Belgrad și două la Novi Sad; Ucraina are unul singur, lângă Kiev (dar nu în oraș); Bulgaria și Republica Moldova nu au niciunul.

Vecinii indirecți cum stau? Păi, Polonia are opt, răspândite prin toată țara, Cehia tot opt, Slovacia are două, Croația trei, Bosnia unul, Muntenegru unul, Grecia două, Turcia trei. Cred ca ne ajung vecinii ăștia, că șmecheria e să ne comparăm cu grupa mică, unde jucăm noi, nu cu granzii. Ăia-s altă ciorbă.

Bun, acum ideea. Cursele acreditate sunt internaționale, sunt în circuitul profesioniștilor, iar asta înseamnă că ai parte de suport logistic și juridic deosebit, plus atragere de sponsori, plus multe chestii. Dar ca să ajungi cu maratonul tău până la acreditare, ai nevoie de un număr minim de alergători plătitori, ai nevoie de o masă critică de oameni care vor să participe la așa ceva.

Aici voiam să v-aduc. Din cine e compusă această ”masă critică”? Eu cred că e compusă din oameni care au parte de venituri peste medie și de educație mult peste medie. Ca să alergi de bunăvoie atâția kilometri, nesilit de nimeni și să plătești pentru asta, e nevoie să ai de unde (1) și să știi de ce vrei s-o faci (2). Or, un om sărac, flămând și ignorant nu va face niciodată așa ceva. El are alte priorități.

Concluzie: ”masa critică” reprezintă clasa mijlocie a unei țări, middle class-ul ăla după care plângem de atâția ani. Sigur, nu toți cei din middle class aleargă la maratoane, dar toți cei care aleargă la maratone sunt din middle class (în afară de profesioniști, ăia aleargă pentru bani). Acum, dacă acceptați acest punct de vedere, de ce ar fi România altfel? De ce vecinii noștri sunt complet diferiți de noi, în bine, iar noi suntem complet diferiți de ei, în rău?!

Nici vorbă de așa ceva. Suntem mai săraci, mai tolomaci și mai leneși doar față de poloni și de cehi. În comparație cu restul caraghioșilor din Est, stăm cam la fel... sau chiar mai bine.