Carasul și caracuda

Sunt cel mai mare dobitoc! Da’ dobitoc rău, nu așa: ani în șir am umblat la pescuit și ziceam că mai știu câte ceva. Ani de copilărie, nu zic, dar orișicum. Mă mândream că știu să nu confund roșioara cu babușca, de exemplu (o fi și greu!), sau obletele cu săbioara. Observați, vă rog, cam care era nivelul meu de profesionism într-ale pescuitului. Dar nu asta contează. Contează c-am fost prost și ignorant. Iar în lumea în care trăiesc eu (adică cea din interiorul craniului meu), orice e scuzabil, în afară de ignoranță.

Eu am crezut, până ieri, că printre peștișorii neaoși (geto-dacici!) din limpezile apei ale curatei mele patrii (smile), se numără și carasul. Mă rog, eu ”carași” n-am prins niciodată, cel mult cărășei. Pe lângă porcușori, plătici, bibani, ”regine”, țestoase și cele patru specii de rechini giganți enumerate în primul paragraf, cam astea mi-au fost capturile în zece ani de pescuit. Ca să aflu, ce?

Carasul nu e băștinaș! Nu e neaoș! Nu e nativ, nu e geto-dacic, nenorocitul, trădătorul, veneticul dracului! E adus din China, la fel ca novacul și ca ”regina” sus-pomenită! Cu alte cuvinte, carasul, ticălosul, e un fel de boanghină sau de bozgor, pripășit pe plaiurile mioritice doar de vreo câteva zeci de ani, cu nu se știe ce intenții perfide (poate vrea să ne fure Ardealul?!). Și eu, idiotul, care de atâtea ori l-am prins și l-am pupat în bot și i-am făcut vânt înapoi în baltă, să trăiască și el! Măcar să-l fi dat la pisică...

Dar avem și noi ”carasul” nostru, aflat pe-aici de când lumea și pământul, încă de când maimuțele s-au dat jos din copaci și s-au făcut daci, dacă nu chiar mai demult. Pe carasul strămoșesc îl cheamă ”caracudă” și a ajuns atât de rar, că puțini pescari se pot lăuda că l-au avut în undiță. Ba încă mai rău: mulți dintre ăia care l-au avut, nu l-au recunoscut, n-au știut ce e! Or fi zis că e caras! Vă dați seama ce primejdie ne paște din partea alogenilor? La arme, români! Să ne apărăm patria! Jos carasul bolșevic, sus caracuda geto-dacă!

Ce, dacă ungurii au ”portocala” lor, noi de ce să n-avem ”carasul” nostru?