De vorbă cu Vladimir Putin

Am citit în Dilema Veche de alaltăieri (de fapt în Dilemateca, suplimentul lunar care se vinde odată cu revistă) că Putin a mai produs una de-a lui: la emisiunea ”De vorbă cu Vladimir Putin” (cu ocazia asta aflu și eu despre existența ei), președintele rus a spus că problema tinerilor nu este că nu știu istorie, ci că nu învață toți aceeași istorie, aceeași versiune ”unitară, oficială” a istoriei. Mi-a căzut fața. Îl credeam eu pe Putin cam diliu, dar nici în halul ăsta!

Cam din 1945 încoace, în Europa domnește cultura diversității. Cam din 1992 încoace, și în România diversitatea câștigă teren, greu, dar câștigă. E adevărat, rezultatele sunt încă mai mult de formă decât de fond, dar încep să se-arate. Acum nu mai e imposibil să avem păreri diferite, chiar opuse, și să le exprimăm în mod politicos, fără a-l acuza pe interlocutor de prostie, trădare sau minciună (acum 20 de ani, acest lucru nu era posibil). Foarte încet și cu eforturi teribile, românii au învățat că e OK să existe diferențe de opinii. Eu țin cu Progresul, tu ții cu Steaua. Foarte bine. Tu mergi la pescuit, eu la maraton. Foarte bine. Tu vorbești ungurește, eu românește. Foarte bine. Tu te rogi la Dumnezeu, eu nu. Foarte bine. Tu-ți faci concediul la Barcelona, eu la Paris. Foarte bine. Ție-ți plac femeile, și mie la fel, foarte bine că tu ești femeie și eu nu (competiția este deschisă!). Tu ești mason, eu nu. Foarte bine. Tu ești francofob, eu francofil. Foarte bine. Tu ești dacolog, eu sunt latinist. Foarte bine, ce mai bem? Băiete, încă două mici dar fără guler, că ți le torn în cap!

O lume a diversității este mult mai mișto decât una a ”unității”, dacă prin ”unitate” se înțelege intoleranța la diversitate. Nu numai că e mai mișto, dar este incomparabil mai productivă și mai atractivă, iar pe termen lung, are șanse mai mari de prosperitate. Petru cel Mare a înțeles perfect acest lucru atunci când s-a apucat să reformeze Rusia, sau, după vorba populară, ”s-o nemțească”; la un secol de la debutul reformelor, produsele culturale rusești (literatură, pictură, muzică, balet) erau la fel de bune sau mai  bune decât cele europene, nemaivorbind de faptul ca armata rusă devenise una dintre cele mai bune din lume (cel puțin pe uscat). Deci rezultatele ”nemțirii” s-au arătat din plin, după ce-a trecut timpul de incubație.

Ce face Putin acum? Vrea să ducă Rusia înapoi în izolare, vrea să-i impună ”valorile” unicității! Aparent, nu e mare lucru: ce dacă toți copiii, de la Kaliningrad la Vladivostok, vor învăța după același manual de istorie, ce e rău în asta? Răspuns: e foarte rău, dar nu pe termen scurt, ci pe termen lung. Pentru că acei copii, care n-au șansa de-a privi o problemă din mai multe puncte de vedere, vor deveni adulți incapabili de dialog. În loc de o generație de cetățeni, Rusia va avea o generație de putini, de adepți ai monologului ca specie de gândire. Cât de creativi vor fi acești oameni, învățați de mici să creadă în buchiile unei singure cărți?

Dacă n-aș fi copilărit în România comunistă, unde educația stalinistă a fost aplicată până la ultimele consecințe, poate că n-aș fi așa sigur pe mine. Dar iată o întâmplare, fioros de banală, de prin clasa a cincea sau a șasea: profesoara de română ne dă o temă de clasă, ceva teribil de complicat, gen ”Scrieți o propoziție simplă. Subliniați predicatul”. Scriu și eu pe caiet ceva gen ”Costel joacă fotbal”, subliniez predicatul și mă întorc la ce făceam înainte, adică la uitatul pe geam. Colegii mei, agitați, încep să mă întrebe: ”La ce pagină ai găsit?”. Nu înțelegeam: ”Ce să găsesc?”. ”Păi, propoziția simplă!”. Într-adevăr, ei toți răsfoiau cu disperare manualul, doar-doar or găsi un exemplu de ”propoziție simplă”! Le zic că nu l-am copiat din cartea de română, l-am făcut eu, așa, din capul meu, la care ei pufnesc cu  dispreț și se întorc la frunzărit. Nu erau dispuși să își asume riscul de a scrie o propoziție simplă care să nu existe deja în minunatul ”manual unic” de limba română!

Cam la asta trebuie să te aștepți când renunți la diversitate și te bizui pe versiuni standardizate, ”oficiale, unice”, ale oricărei  materii. Încetezi să mai gândești cu  mintea ta. Gândești cu mintea ăluia de-a făcut manualul. Ce zice ăla, tu crezi că e adevărul gol-goluț, singurul adevăr. Dacă ai manuale alternative, atunci înveți de mic că sunt posibile mai multe abordări ale aceluiași subiect, adică... să gândești. Exact ce vrea acum să le refuze Putin copiilor de pe tot întinsul Rusiei.

Apropo, taică-meu are exact aceeași părere ca și Putin. Ce atâtea istorii diferite? Una și bună!