Pe platforma CriticAtac, scriitorul şi publicistul Vasile
Ernu a publicat azi un articol intitulat „Sînge
pe căpşuni, rasism social sau „lumea a treia” de lîngă noi”. M-au interesat în
cel mai înalt grad câteva consideraţii din text, cele privind cerşetoria şi cum
abordează timişorenii această chestiune (nu o numesc „problemă socială”, vedeţi
imediat de ce). Iată trei citate din textul domnului Vasile Ernu:
„Recent am făcut o vizită oraşului Timişoara. Mergeam
prin oraşul care se mîndreşte cu nivelul cel mai ridicat al bunăstării din
România. Pe stradă am văzut mai la fiecare colţ, acolo unde apar semnele de
circulaţie, nişte indicatoare cu însemnul poliţiei şi al primăriei. Pe ele
scria mare: Azi cerşetor, mîine agresor! Îţi doreşti asta? Era
vorba de o campanie dusă de primărie şi poliţie împotriva cerşetorilor. Această
inscripţie m-a oripilat şi m-a trimis cu gîndul la însemnele pe care le purtau
obligator pe mîna evreii în perioada fascistă.”
„Ei bine, aici deja avem o problema gravă pentru că
practic avem o lege prin care încadrăm juridic sărăcia la caz penal şi o
pedepsim. Pentru că ce este în esenţă cerşetoria dacă nu ultimul, sau poate
singurul mecanism economic prin care omul exclus din cîmpul social şi economic
mai poate presta o forma de muncă ultramarginală. Să nu uităm că în toate
culturile şi civilizaţiile pe care le cunoaştem cerşetorul era protejat. În
cultura creştino-iudaică cu care Europa se mîndreşte cerşetorul avea un loc
aparte, era protejat.”
„Azi cerşetor, mîiine
agresor! Îţi doreşti asta? ne întreabă poliţia şi puterea
locală de la Timişoara. Alături stă un alt placat-indicator: Timişoara
curată. Nu arunca ţigările pe jos. „Civilizaţia”, „curăţenia” Puterii merge
mînă în mînă cu indicarea „duşmanului” care azi îţi murdăreşte oraşul iar mîine
va fi agresorul care îţi va pune viaţa în primejdie.”
Ce am înţeles eu din primul citat: cerşetorul din România
anului 2013 este în pericol, la fel ca evreul din Germania anului 1943. Arc
peste timp: 70 de ani, două regimuri criminale îşi ucid cu sânge rece o parte
din concetăţeni. Interesant.
Ce am înţeles eu din al doilea citat: cerşetorul a fost
întotdeauna şi pretutindeni un protejat social, numai în România anului 2013
această lege universală a umanităţii este încalcată. Şi mai interesant.
Ce am înţeles eu din al treilea citat: oraşele curate
sunt antiumane, pentru că ele sunt un mijloc de a spăla pe creier o parte a
populaţiei pentru a o face să comită crime împotriva celeilalte părţi, cea care
cerşeşte şi aruncă pe jos mucurile de ţigară. Din ce în ce mai interesant.
Şi toate astea se întâmplă, vai, în Timişoara, oraşul
care a dat Revoluţia şi e poarta europeană a ţării. Concluzie inevitabilă: hai
să ne pişăm pe Timişoara şi pe Europa, după care să înfiem fiecare câte-un
cerşetor.
În ceea ce mă priveşte, concluzia nu mi se aplică, pentru
că eu am înfiat deja unul. Pe mine însumi.
2 comentarii:
Fireste, e de inteles si abordarea ta. Viziunea autorului articolului citat pune sub semnul intrebarii ideea de oras al tuturor in cazul Timisoarei. Centrele oraselor (evident, nu numai la noi, trendul e setat din occident si de data asta) tind sa devine spatii de excludere sociala, in care daca nu ai parale muncite la vreo transnationala la tine pentru a consuma ofertele destinate unor categorii de consumatori de tip conspicuous, nu ai ce cauta acolo, mai bine te muti mai spre periferie. Practic, e o forma de lezare a drepturilor umane. O politica neoliberala de protejare a capitalul. Daca mai subliniezi si prin stigmatizare la future tense 'inamicul' cersetor, subliniezi si mai mult aceasta forma de excludere. Bahtalo!
@ Anonim: nu sunt de acord. cersetorul, ca si hotul de buzunare, ca si talharul, ca si violatorul, este un om care alege sa se excluda singur din comunitate. atunci, pentru ce sa-l "includ" eu cu sila, daca el s-a exclus de buna voia lui?!
Trimiteți un comentariu