orasul
a evoluat mult, dar mai putin decat Bucurestiul. Ce vreau sa spun cu asta:
Bucurestiul a pornit, in 1990, de la un punct extrem de jos (intreg orasul era
o mahala sordida, cum sunt si acum unele zone din partea de sud-vest), iar
intre 1990 si 2005 (aproximativ), schimbarile in bine au fost foarte lente,
aproape insesizabile. Cazul Centrului Vechi este reprezentativ. Ulterior,
schimbarile au avut loc intr-un ritm tot mai rapid, uneori cu efecte comice
(cartierele de parveniti din nord si nord-est, de exemplu, care ar putea figura
ca material didactic de anti-urbanism), dar in cea mai mare parte, cu efecte
benefice pentru calitatea vietii. In Cluj s-a intamplat altfel. Oricat s-au
chinuit comunistii sa-l strice, Clujul reusise sa-si pastreze majoritatea
cladirilor vechi (printre altele, pentru ca erau mult mai bine cladite decat “vechiturile”
bucurestene!), iar dupa 1990 a pornit impetuos sa-si revendice mostenirea
istorica. Imi amintesc si acum cat m-au impresionat barurile si cluburile
amenajate in fostele pivnite si crame ale palatelor nobiliare, si cat de jalnice
imi apareau, prin comparatie, locurile de distractie pe care le oferea
Bucurestiul! Dar ceea ce era de facut, a cam fost facut, in cea mai mare parte,
pana prin 2005. Nu ca n-ar mai fi nevoie de renovari; mai e, desigur, dar cladirile
neglijate nu-ti sar in ochi ca in 1990, acum trebuie sa le cauti. Poate
gresesc, dar asta este opinia mea de turist. Deci, ca sa nuantez afirmatia
initiala: in ultimul deceniu, sa zicem, Clujul a evoluat mai putin decat
Bucurestiul. Pentru ca evoluase mult mai mult in primii 15 ani postcomunisti.
Si plecase de la un mult mai inalt standard de civilizatie.
doi
la mana: ca suprafata si populatie, Clujul mi se pare mult mai mare decat mi-l
aminteam. Sau poate e o impresie de ignorant: eu am stat in Gruia, la hotelul
Seven de la intersectia “7 strazi” (prost hotel, apropo!), si mi-am dat seama
ca sunt intr-o zona a orasului pe care nici n-o stiam. Si care merita vizitata
din plin: ce case, ce gradini, ce villas
interbelice si antebelice… mda. Bughezia Mitteleuropei stia in ce sa bage
banii. Sunt si destule case de parveniti, parca special ca sa-ti ofere termen
de comparatie.
trei
la mana: clujenii nu mai sunt tot aia. Mi s-au parut degradati, cocalariti,
bucurestenizati, regateniti. Ce tineam eu minte din Cluj era o anumita savoir vivre specifica ardelenilor si
moldovenilor, o lipsa de graba bezmetica si de hulpaveala dupa bani (foarte
caracteristice oltenilor, bucurestenilor si constantenilor). Graba si hulpaveala
pot fi si benefice societatii (asa se fac averile!), dar, de obicei, sunt
insotite de nesimtire, agresivitate, necinste si “smecherie”. Poate sunt un
idealist, sau un paseist, ma rog, dar acum 15 ani n-am observat aceste lucruri
la clujeni, iar acum mi-au sarit in ochi. Credeti-ma, clujenilor, nu e nicio “smecherie”
sa va asemanati bucurestenilor in aceste privinte!
ultimul
punct: ceva nu s-a schimbat, si anume faptul ca se mananca bine si se bea bine.
Clujul nu este deloc un oras ieftin (dimpotriva!), dar, chiar si cu un buget
socotit la leu, tot te omenesti pana nu mai poti. Evident, nu e bine sa mergi
la fite, c-atunci iti iei teapa garantat (ca peste tot in lumea asta). Dar,
daca te lasi dus de gazde in locurile unde merg ei, mananci si bei pana te loveste
damblaua (adica “apoplexia” in romana veche!). Sfat: nu te imbata. Clujenii
beau de sparg, dar nu am vazut betivi pe strada. La ei, asta e o chestie de
prestanta.
Iata
o mare diferenta fata de Iasi. Si de Craiova. Si de Bucuresti. Voi reveni
asupra chestiunii.
Apropo
de diferente: are si Clujul micile lui ciudatenii, ca orice oras mare. Ca locul
asta de parcare, de pilda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu