”Astăzi, împăratul Traian și romanii săi au devenit în
peisajul mediatic românesc și în cel pseudo-istoric un fel de ceilalți
strămoși, cu mult mai puțin importanți decât geto-dacii. Chiar dacă istoricii
încearcă să arate că această atitudine este greșită [...], există voci care îi
privesc pe romani ca pe niște dușmani tolerați, a căror contribuție la sinteza
românească nu poate fi negată, dar ar putea fi diminuată. Pentru aceștia,
romanii sunt acel ”rău necesar”. Cultura romană, deși apreciată și valorificată
oriunde în Europa, nu doar în ziua de azi, ci de multe secole, este aproape
uitată la noi, iar vocile de care aminteam mai sus încearcă, în mod constant,
subminarea realizărilor și meritelor Imperiului Roman, chiar cu riscul
penibilului.” [...]
Învățați să privim doar la noi, la pătrățica noastră,
uităm că facem parte și azi, așa cum se întâmpla și în urmă cu aproape 2000 de
ani, dintr-o civilizație mai mare, cea europeană. Iar în anumite momente,
deschiderea, relaționarea au fost extrem de puternice – un astfel de moment l-a
constituit perioada împăratului Traian. Războaiele sale cu dacii și urmele
adânci păstrate chiar în inima Romei ne fac părtași la această istorie, la
această civilizație, de care suntem rareori conștienți.”
Nu am nimic de comentat, contrazis sau adăugat. Aici este
spus totul, în materie de Zeitgeist românesc: cine nu ”ține” cu dacii e fie
homosexual, fie ungur. Românii puri sunt daci pe de-a-ntregul, zămisliți de
regele Decebal și de nevrednicul Basta (probabil la beție, Teleormanlike, dar
ce mai contează).
O întrebare, însă: cine ”vocile” pomenite de două ori în
citatul din d-l Plăiașu? Ei bine, aici am câteva păreri: e vorba de trei voci.
Iată-le:
Prima este Vocea României complexate. Majoritatea
prietenilor mei, din păcate, își adaugă vocile lor mici la această Voce mare.
Departe de a fi proastă, Vocea Complexată știe prea bine că, în Uniunea
Europeană, România este o țară cu totul insignifiantă, marginală, disprețuită
și cu reputație mai mult decât dubioasă; în plus, plasată pe ultimul sau
penultimul loc la aproape orice capitol pozitiv. Care-i, atunci, opțiunea Vocii
Complexate? ”Să ne mai lase în pace cu Europa lor, care numai rău ne-a făcut,
începând de la cucerirea romană și până la integrarea din 2007!”. Cu alte cuvinte,
neputând să fim altceva decât codași la oraș (Europa), mai bine să fim la noi
în sat fruntași (în afara Europei). Întrebarea la care Vocea Complexată nu
poate răspunde: care este, atunci, ”satul” nostru? Dacă pentru ”oraș” (spațiul
euroatlantic) suntem prea săraci, murdari și leneși, atunci cărui ”sat” să-i
fim fruntea?
Aici intervine a doua voce, Vocea României șmechere. Ea are
răspunsul: ”satului” euroasiatic putem să-i fim fruntea, dar ”orașului”
euroatlantic o să-i fim totdeauna coada; deci, destinul nostru e legat de Est,
nu de Vest, și așa a fost întotdeauna, iar cucerirea romană e doar un accident
istoric nefericit, pe care trebuie să-l depășim cât mai curând – e datoria
noastră patriotică, de daci! România Șmecheră nu are nicio iluzie, știe că
mănâncă mult căcat, cu polonicul, dar
banii negri care vin de la Moscova sunt prea dulci ca să fie refuzați; și pe
urmă, ce, pierde cineva ceva? ”Eu”, zice Vocea Șmecheră, ”n-am de ce să refuz
bănuții ăștia, care îmi prind foarte bine pe praful ăsta, și oricum, dacă nu-i
luam eu, îi lua altcineva!”.
A treia și ultima voce geto-dacă este Vocea României proaste.
Asta nu-i nici complexată și nici șmecheră, nu naivitatea o mână-n luptă și
nici banii; Vocea Proastă are o singură convingere, veche de când lumea: ”Mai
demult era mai bine”. De dragul acestui mai bine, Vocea Proastă este gata să
schimbe prezentul pe orice fel de trecut, fie el comunist, medieval sau antic,
și pe cât posibil, pe un trecut prelucrat contrafactual: ”Dacă Ceaușescu dădea
de mâncare la oameni... dacă Vlad îi trăgea în țeapă pe toți hoții și pe toți
străinii din țară... dacă romanii nu ajungeau aici, să ne fure aurul nostru
dacic... ehe, ce bine trăiam acum!”. Ceea ce este impresionant la Vocea Proastă
e că are un imens sprijin din partea adolescenților și-a celor foarte tineri
(mă rog, tineri de Teleorman, dar orișicât!), și că este extrem de puternică în
spațiul virtual.
Dac-ar fi știut dacii, săracii, că-ntre un Counterstrike
și-un chat, tineretul teleormănean o să posteze în draci comment-uri gen ”Mue
Traian”... cred că renunțau la propria lor posteritate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu