Sighișoara realoaded

Am trecut prin Sighișoara (pe care n-o mai văzusem de dinainte de 2000, de pe vremea când mergeam la Festival și beam cu Cezărică, care cică s-ar fi îngrășat teribil între timp), și pot spune următoarele:
Da, tipul care a scris graffiti-ul de mai sus are dreptate: citadela Sighișoarei a fost renovată cu bani nemțești, și renovată bine (chiar dacă cu tentative aberante de ”românizare”, ca de exemplu inventarea unei piațete Mihai Viteazul), dar mănăstirea (Klosterkirche) din centrul citadelei, chiar lângă turnul cu ceas, a fost lăsată în paragină. Ca cel mai vechi monument istoric al orașului vechi, merita o renovare cel puțin tot atât de ”nemțească”. Imaginea pe care o vedeți aici nu e prea bună, dar n-am avut cum să mă poziționez ca să prind clădirea în ansamblu, pentru că e prea mare, iar piața centrală a citadelei e prea înghesuită.

Apropo, după cum se vede din poza de mai jos, renovarea s-a lovit și de sentimentul de proprietate al unor sighișoreni. Tipul care are ”casa” asta n-a avut el nevoie de bani europeni, s-a considerat prea șmecher pentru așa ceva.

Că minciuna prin omisiune e la fel de populară în România ca orice alt fel de minciună, vedeți în ultima poză, cea de mai jos, cu turnul cositorarilor: cică Sighișoara a fost atacată de trupele curuților (revoluționari maghiari anti-austrieci), în războiul din 1703 – 1711, dar cetatea a rezistat asediului, iar urmele bătăliei pot fi încă văzute pe turn. Toate bune și frumoase, dar bestiile astea de atacatori maghiari erau cam foarte români, cel puțin dacă judecăm după numele șefilor lor militari: Vasile Neagu și Bucur Câmpeanu. Al dracului, maghiarul Vasile!