”Tu bei ca porcul și în țara mea mor oameni!”, mi-a zis,
și jap!, o palmă (m-am ferit, dar oricum). ”Nemernicule!”, și-a plecat. Avea
dreptate, patrioata.
Problema-i că și eu, la fel ca Gorbaciov (două spirite
înrudite, ce să mai vorbim), mi-am imaginat o ”casă europeană comună”, numai c-a
lui se întindea ”de la Dublin la Vladivostok”, în timp ce a mea s-a oprit la
Nipru. Așa că habar n-am ce e dincolo: nu vă pot recomanda niciun bar din
Donețk, Harkov, Melitopol, Kramatorsk, Slaviansk sau Gorlovka. Cu atât mai
puțin din Luhansk! Dar, pentru că am acces la arhiva ISB (Internaționala
Secretă a Bețivanilor) am obținut o relatare de la un tovarăș de pahar, unul cu
mult mai umblat ca mine. Nu strică să rămână scrisă: dacă pân-acum n-am ajuns
în Luhansk, când încă se mai simțeau adieri europene, ce șanse sunt s-ajung
de-acum încolo, când... ?!
”Luhansk e un oraș al florilor”, susține informatorul
meu. ”Fii atent: iei avionul de Viena de la Otopeni, schimbi la Viena, cobori
la Kiev, schimbi, și gata, ai ajuns la Luhansk! Simplu. Cam 30 de ore, cu tot
cu așteptatul prin aeroporturi. Din păcate, avionul nu aterizează aproape de
oraș, ci undeva la vreo 25 de kilometri, iar drumul e plin de gropi; prin
comparație, DN 1 e Germania. Ai ajuns, te cazezi: toate hotelurile se cheamă
”Drujba” (”Prietenie”, traducerea mea.
Pentru ăștia mai tineri). Ieși prin oraș să bei ceva, toate localurile se
cheamă ”Blinok” (asta nu știu ce înseamnă);
case nu există, doar blocuri, care n-au nume, evident, doar numere. Atmosfera e
cam ca la noi, pe vremea lui Iliescu I (adică
’90 – ’95. Paranteză tot pentru tineri): prețuri mici, băutură proastă,
mâncare destul de bună, discuții despre trecut și despre pariuri sportive.
Altfel, lumea nu e săracă, dar cocalarii locali sunt jenant de bogați;
e-adevărat că-s foarte puțini, față de cum e la noi. Există mici insule de
civilizație (”de capitalism” se zice pe-acolo), adică cârciumi europene, cu
bere străină, vinuri franțuzești și chiliene, bucătărie internațională și
vorbitori de engleză: cam 5% din localurile orașului, poate mai puține. Dar alea-s
cu primejdie: Luhanskul este orașul number
one în lume, în materie de fete ce vor să se mărite cu străini, de aici
densitatea incredibilă de florării, magazine de cosmetice și saloane de
înfrumusețare, nu că localnicele ar avea nevoie; dacă mergi în Luhansk la
futut, zici c-ai trăit degeaba. Da’ altele te ard pe tine, Mihăiță, deci uite
ce-ți zic eu: vezi că vodca lor e făcătură.”
Informatorul meu a fost în Luhansk în 2010. Înțeleg că de
atunci s-a mai schimbat câte ceva. Am preferat totuși să ortografiez ”Luhansk”
și nu ”Lugansk”, din respect pentru micuța Lena, patrioata.
text aparut in numarul 21 din 2014 al revistei "Catavencii"
2 comentarii:
Și?...
@ Razvan Terenche: tu nu existi. Esti doar un subprodus al imaginatiei mele. Deci niciun "Si?"!
Trimiteți un comentariu