Iar
n-am avut noroc. M-am zbătut, am dat telefoane, am promis bere, am fâlfâit
chiar și perspectiva unui sex de împăcare, dar degeaba: nici una dintre surse
n-are vreo relatare contemporană despre vreo cârciumă din Slaviansk sau
Kramatorsk. Mă rog, dac-o mai fi vreo cârciumă deschisă pe-acolo (dar intuiția
îmi spune că nu se poate să nu fie: când băieții se duc la război, le trebuie
”combustibil”, nu glumă! Păi, ia gândiți-vă cât se consumă numai la vreun
prăpădit de derby local, darămite la un ”derby” di granda ca ăsta din Donbas!).
Am
doar două povești, una din Harkov, alta din Mariupol, ambele de la un domn pe
nume ”Vlăduț”, o instituție în sine: deși este cât se poate de ardelean, are
umor, folosește autoironia la greu, călătorește de plăcere în Est și este băutor de bere, nu de tărie. E adevărat
că ardeleni cu umor și băutori de bere mai poți întâni; dar autoironici și călători
în Est, niciodată! Dom’ Vlăduț este unic. I-am spus asta și mi-a râs în nas:
”Pavel Gheo a fost în Iași, Nap Helmis a fost în Chișinău, iar tu, bucureștene care
te dai globe-trotter, ai stat ca
găina în Kiev și nici măcar n-ai trecut podul Parkovy! Exact ca orice râmă de
român fricos. Iar eu am fost la pescuit până pe fluvial Ural, da, dar nici eu
n-am trecut dincolo! Sau poate c-oi fi trecut, dar nu țin minte, că eram destul
de foarte beat”.
Din
vorbă-n vorbă am ajuns și la subiect, iar despre Mariupol mi-a zis următoarele:
”Dacă vii din Oradea, de exemplu, zici c-ai ajuns în anii ’30, în plin plan
cincinal stalinist, dar dacă vii din Rusia, Mariupolul este fi-ță! Bine, e plin de blocuri și de
statui cu Lenin și cu soldatul sovietic, dar la astea te uiți doar dacă ești
prost. Omul isteț se uită pe meniul din restaurant și pe aparatul de taxare din
taxi, că de pe alea înțelegi în ce fel de țară ești. Și pe mine au vrut să mă
prostească: primul taxi m-a dus în centru, la restaurantul Reikartz, adică la
hotel, că restaurantul e inclus. M-am uitat la fețele chelnerilor, la
decorurile pârâte ca de bordel, m-am uitat în meniu, i-am salutat și m-am tot
dus: nu-s eu naivul lor, să mă facă ei ca pe fazani! Am luat-o brambura pe
stradă, am tot mers și-am dat de Traktir, undeva dup-un colț. Acolo e de
chefuit în Mariupol: prețuri bune, măcar că-i central, mâncare europeană,
studente, parcul la doi pași! Din păcate, m-am îmbătat până seara, iar noaptea
m-a prins undeva prin cartierul industrial, într-un club de curve care m-au
făcut la bani. De fapt”, oftează dom’ Vlăduț, ”dacă ai plecat din centru,
dracul te-a luat, că tot restul Mariupolului e doar cartier industrial. Plin de
curve, îți dai seama, aproape ca la Tetarom”.
text aparut in numarul 26 din 2014 al revistei "Catavencii"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu