A fost greu, dar am reușit! Adică, am reușit pe jumătate:
mi-am făcut cont pe Vkontakte, ca să găsesc oameni care-au fost în locurile
unde eu n-am fost, astfel încât să scriu despre locurile în care n-am fost, iar
voi să citiți și să vă faceți deștepți în cap.
Evident, n-am găsit niciun om:
contul e făcut pe versiunea engleză a site-ului, pe care nu intră nimeni, doar
speriați ca mine și obsedați sexuali (două categorii distincte, țin să precizez!).
Am apelat (telefonic) la amicul Dmitri, care mi-a explicat cum se face treaba:
pe Vkontakte intră mai mult adolescenți ruși bubuind de hormoni (plus
fesebiștii care-i supraveghează, bunînțeles), nu băutorii de bere care-mi
trebuie mie. Lucrul frumos, curat și isteț pe care trebuie să-l fac este un
cont pe site-ul ”Odnoklassniki” (www.ok.ru), care este tot rusesc, dar foarte
popular printre ucrainienii de toate vârstele și orientările alcoolice; în
română, ar însemna ”Din aceeași clasă” și e folosit de utilizatori nu atât ca
să țină legătura cu foștii colegi, cât ca să facă schimb de muzici. Mi-a fost greu la început, că nu muzicile mă
interesau pe mine, iar rusa-mi este mai ruginită ca bicicleta de pe balcon, dar
până la urmă tot am dat peste un bețivan-sursă.
Domnul F. este, într-adevăr, ucrainian (așa zice
el), dar nu locuiește în Slaviansk sau Kramatorsk, ci în Briansk… adică, în
Rusia. Mi-am zis ”calul de dar nu se caută la dinți” și i-am răspuns că e bine
și-așa, să-mi zică de un bar mai ștaif de p-acolo. Mi-a turuit o gramadă de
nume exotice (fals-exotice, cum e moda la ruși, de genul ”Aquarel” sau
”McHighlander” – penibil!), dar, cu răbdare, l-am ghidonat, încet-încet, spre cârciuma unde bea el. A reieșit că e
vorba de barul Killfish.
Se pare c-acest Killfish este plasat într-o urâtanie
de clădire, fostă hală industrială, probabil, și că-și datorează popularitatea
faptului că este discount bar.
Adică, mi-a explicat F., ca să bei în Killfish, ai nevoie de un card. Ai card?
Bei. N-ai card? Tot bei, dar mult, mult mai scump decât dacă ai. Deci, ca
turist, intri în Killfish, îți faci (pe loc) un card (care costă cât nu face)
și abia apoi începi să te omenești. Merită, dacă vii și-a doua zi, și-a treia,
și tot așa; dacă ești doar în vâjâială, este doar o șmecherie ca să te stoarcă
de bani. I-am spus (scris) asta lui F., care mi-a dat o replică memorabilă: ”No tourist comes in Briansk anyway!”.
acest text a aparut in numarul 29 din 2014 al revistei "Catavencii"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu