Să-mi vie nebunie, vorba maestrului! Tocmai la pont, când
Poroșenko i-a scos pe derbedei din Slaviansk și Kramatorsk, tocmai acum n-am
eu text despre vreo cârciumioară de p-acolo, să vă duceți și voi în week-end și
să celebrați eliberarea! Pe de-o parte, e și vina mea, că n-am căutat destul o
sursă care să-mi verse-o poveste, pe de altă parte, e și ghinion, că puțini
români călătoresc prin Ucraina, încă și mai puțini prin Donbas, iar chiar
extrem de puțini prin orășelele astea prizărite, de care n-ar fi auzit nimeni,
dacă nu le cădea pe cap pleașca cu războiul. Și când mă gândesc bine, e și vina
voastră, a cititorilor: chiar să fi venit eu cu text despre Slaviansk, pe câți
din voi îi ardeau tălpile să dea o raită?!
Așa că-l scot la înaintare pe dom’ Vlăduț, pe care n-a trebuit decât să-l întreb, oarecum pe
departe, dacă i-a plăcut în Harkov, că m-a-ngropat într-un șuvoi de amintiri
lacrimogene (presărate cu vituperări antibucureștene) despre ce ”viață” a tras
el în Harkov. Nu pot relata decât prin selecție, deoarece stilul narativ al
sus-numitului Vlăduț este ireproductibil și-ar fi păcat să-l stric prin
aproximări.
Ergo, să reținem că Harkovul este mult, dar mult mai
mișto decât Bucureștiul, cu femei mai frumoase, prețuri mai mici și șmecheri
mai ”chitiți”; că un clujean e incomparabil mai bine tratat în Harkov decât în
București: în primul caz, ca un prinț, în al doilea, ca un ”pârț”; că în Harkov
îți ții banii-n buzunare și nu-i dai aiurea pe taxiuri, pentru că ai metrou și
”te doare-n pulă” (aici am încercat să
obiectez, dar am fost ușuit); că Irish Pub-ul din Harkov, de la
Universitate, n-are nici o treabă cu cel din București, de la Universitate, care-i
un căcat (”Și care nici nu există”,
am zis eu, dar în gând); că cel mai dement chef l-a tras în Misto, despre care
nu poate să-mi spună unde e, pentru c-a mers totuși cu taxiul, și unde a
mâncat, a băut, a jucat popice, a ”fumat”, a dansat și a futut, toate în același loc (nu mi-a precizat însă și ordinea în care
s-au întâmplat toate astea); în încheiere, a comparat Bucureștiul cu o
”ghenă”, dar a admis că aerul este ceva mai curat decât în Harkov. Doar atât!
p.s. se aude pe la colțuri că cei din Slaviansk și
Kramatorsk n-au fost învinși militar, au plecat de bună-voie. Cică erau acolo
niște mari depozite de muniție și armament ușor, pe care ei le-au păzit până
când cineva le-a evacuat în Rusia prin coridoarele alea umanitare pentru care a
insistat atât Kremlinul. Știu și eu?!
text aparut in numarul 27 din 2014 al revistei "Catavencii"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu