Sunt român, în sensul că
româna este limba în care m-am născut, atât pe filieră maternă cât și pe
filieră paternă. Primele contacte cu o limbă străină le-am avut abia la școală,
adică după ce trecusem de vârsta de 10 ani, și din acest motiv nu am putut
vreodată să trec de un anumit nivel, foarte jos, în a percepe nuanțele ceva mai
fine ale unei limbi străine. Deci am rămas ”recluzionat” la exprimarea în
română, lucru care nu mă stingherește cu nimic cât timp mișun prin România, dar
care mă stingherește teribil când trebuie să călătoresc: nu înțeleg ce îmi spun
oamenii iar ei, la rândul lor, nu pricep boacă din ce grohăi eu, în ceea ce-mi
imaginez că e un fel de engleză.
Acestea fiind spuse, trec
la subiect: în România, limba română se predă nediferențiat pentru vorbitorii
nativi și pentru minoritari. Aceasta, domnilor, este mai mult decât o eroare,
este o crimă! Nu numai că limba română se predă nediferențiat, dar se predă și
prost, adică prin exemple literare! Or, dacă vrei să obții generații întregi
care urăsc literatura română, exact asta ai de făcut: să predai româna nu ca pe
o limbă străină, ci prin lectura și memorarea unor bucăți literare. Bonus:
bucăți literare tâmpit alese.
Andy Hockey, un fost profesor
britanic ce locuiește acum în Secuime, a povestit (aici, în română, și aici, în
original) drama prin care trece fiica lui adoptivă, din cauză că e pusă la
școală să ”comenteze” diverse bucăți literare în limba română, înainte ca ea să
fi învățat o română fluentă, cu care să se poată descurca în viața de zi cu zi.
Andy, sunt alături de tine: asta am pățit și eu când aveam vârsta fiicei tale,
ba încă și mulți ani după aia. Exemplu: în Ion Creangă (autor onorabil în felul
său, dar care nu are ce căuta în nicio carte de română de școală generală sau de
liceu, ci doar în cursuri universitare) se găsesc sute de cuvinte absolut
ininteligibile pentru un vorbitor de română. Ce înseamnă, de pildă, ”pâclâșit”?
Ce înseamnă ”a afanisi”? Ce înseamnă ”a horăi”? Nu trebuie să fii un geniu ca
să observi că astea sunt arhaisme sau regionalisme, fără circulație în limbă,
care nu folosesc nimănui, niciodată, chiar dacă se apucă omul să le caute în
dicționar. Și atunci, cum morții mă-sii să le predai copiilor din Secuime? Ca
ce stranie tortură, ca ce metodă subtilă de a produce, an de an, zeci de mii de
tineri maghiari care urăsc limba română și implicit și poporul care vorbește
această limbă? Cum poți să fii atât de tâmpit, atât de orb, atât de bolnav
psihic?
Ceea ce propune Andy este
extrem de simplu și de ușor de implementat: pentru copiii minorităților să
existe manuale de română lipsite de ”bucăți literare” de neînțeles. Româna să
le fie predată ca o limbă străină. Întocmai cum copiilor români le sunt predate
limbile străine: engleza, germana, spaniola, franceza, italiana și care-or mai
fi.
Câtă engleză ar învăța
copilul tău dacă i s-ar preda, în clasa a șasea, engleza din texte de Chaucer,
Milton, Shakespeare? După zece ani de astfel de ”învățătură” n-ar ști nici să
spună cât e ceasul, îți garantez!
De ce să fie păstrat,
atunci, Ion Creangă în manuale? Și să nu faceți spume că am inventat cuvântul
”manuală” din titlu: dacă alde Creangă și-a permis să inventeze cuvinte pe care
le înțelegea numai el, mie de ce nu mi-e permis?
Sau vreți să introduceți
”Berile de Aur” în programa școlară?!
2 comentarii:
hai ca esti tare,ai revenit in forta.
ma gandesc si la ai mei,care sunt in Danemarca.sper sa nu ii prinda prea mult limba aia nasoala cu spume.
@ Ciprian: am revenit ca nu prea mai am unde publica... asa ca ma public singur.
Bine-ar fi daca as putea sa ma si angajez tot singur!
:))
Unde sunt ai tai in Danemarca, in ce oras? Ma gandesc ca poate aflu vreun pont interesant despre vreun bar de traditie de acolo.
Trimiteți un comentariu