vineri, 12 februarie 2010

Aud voci!

Domnule, este groasă: nu că aud voci (asta e bine), dar aud vocile care nu trebuie – sau mai exact spus, vocile pe care le aud mai nou nu mai spun ce trebuie, spun numai tâmpenii! Păi treabă-i asta?!

Mă rog, despre vocile astea vorbăreţe am să zic pe larg într-un alt post, legat de Nea Nae (i se apropie şi ăstuia sorocul!). Acum, însă, despre altă voce pe care-o aud rar: a mea.

Răsfoiam alaltăieri cartea (capodopera) lui Ken Kesey, ”Zbor deasupra unui cuib de cuci” (eu o am în română, da’ am auzit că-n original este be-lea!). Şi am dat peste momentul când ”principalul erou secundar” – Chief Bromden – vorbeşte, prima dată după 20 de ani de tăcere. Şi nu-şi recunoaşte propria voce, i se pare ca vorbeşte altcineva.

Ei bine, pot adevări acest lucru: când nu vorbeşti o vreme, uiţi cum sună vocea ta. Aşa păţesc eu când stau câteodată în casă o zi sau două, fără să vorbesc nici măcar la telefon; când în sfârşit mă urnesc până la complex, după pâine să zicem, rămân extrem de mirat de felul cum sună ”O pâine Graham, vă rog!” – mirat, jenat şi cumva uimit că vocea aia ruginită este a mea! Incredibil.

Concluzie: nu-ţi lăsa nici un organ nefolosit prea multă vreme, că pe urmă, când o să ai nevoie de el, nu-i mai ştii programul de utilizare! Nu vreau să zic prin asta că am fost sunat de prietenele unor prieteni, cu reclamaţii de genul ”nu se mai întâmplă nimic între noi!”, şi rugat să discut eu cu respectivii; nu, domnule, nici vorbă de aşa ceva! Pur şi simplu, povesteam ceea ce se petrece cu vocea mea (nu prea melodioasă nici în mod normal…), şi trăgeam o concluzie plină de bun-simţ.

Voi ce-aţi înţeles…?!

15 comentarii:

Aida B spunea...

trecut prin asta de atitea ori incit am dat si de leac: vorbitu' de unu' singur. nu stiu cit de ok este, ca se creeaza un obicei si se uita lumea cam ciudat la tine cind te certi, cu voce tare, pe cite piini graham sa iei.

Povestitorul spunea...

:)) Încearcă să te înregistrezi, surpriza s-ar putea să fie şi mai mare (percepţia creierului e distorsionată de faptul că organul vorbirii e sub acelaşi "acoperiş" cu urechea). :))

Dana spunea...

Eu am pb ca imi aud vocea tot timpul, adicatelea vorbesc de una singura aiurea ... Deci nu risc sa ma surprind pe neauzite :(

cristi spunea...

Aida B:delicios comentariu:))))

Mihai Buzea spunea...

@ aida b: mai aida, ce sa zic. cand incerc sa vorbesc singur prin casa, imi vine sa ma iau la pumni, ca numai tampenii spun.

in materie de paini graham, am un mos pe scara, domnul petrescu, un om deosebit: exact asa face. pe drumul spre complex repeta cu voce tare ce are de cumparat. intr-adevar, lumea se uita la el cam ciudat. mai ales copiii.

@ povestitorul: m-am inregistrat o singura data, in gimnaziu, recitand o poezie. ascultandu-ma dupa aia, am avut primul impuls de sinucidere din viata. nici poezia nu era cine stie ce inspirata: "Regina Ostrogotilor", de Cosbuc. o chema Amalasunda, imi amintesc si acum. si moare la sfarsit, buninteles.

@ dana: si eu iti aud vocea tot timpul. spui numai doua-trei chestii, dar inubliabile: "Eu ma duc sa-mi cumpar pantofi" (11.09.2001); "Piureul tau e dubios" (august 2009); "Cand imi dai banii aia inapoi?" (2010, tot anul).

TU ai probleme ca-ti auzi vocea tot timpul?! Dar eu?!?!

@ cristi: tu parca erai om insurat, coane Cristi...?!

amishor spunea...

Mai, eu n-am patit-o niciodata. Oare de ce?

cristi spunea...

@Misu:Sunt insurat,dar am permisiunea sotiei sa rad cu calculatorul.

Purnur spunea...

@ Amishor, vezi ca intr-un loc Mihai a scris "adevări".

@ Mihai, te-ai schimbat sau ce? Ultima oara cand te-am vazut nu iti tacea gura.

Dana spunea...

@ Domnu Gika: stai linistit, i-am trecut la pierderi de cand au aparut pe tapet. Dar accept ciorba de burta la troc!

Si, daca esti capabil sa imi zici ce pantofi mi-am cumparat pe Septembar Ilevan, poti sa ii treci si pe urmatorii la incasari!

Mihai Buzea spunea...

@ amishor: poate ca n-ai petrecut vreodata ceva timp singura-cuc, inchisa-n casa. lasa, c-o sa am eu grija sa treci si prin experienta asta, si atunci sa vezi cum e!

@ cristi: culanta, doamna ta!

@ purnur: pai da, derivat verbal de la substantivul "adevar": adevar - adevari!

"adeverinta" de exemplu, a fost gresit de la inceput, dar daca a intrat in limba vorbita, acum ce sa-i mai facem?!

gura mea? nici acum nu tace, dar cand sunt urechi sa m-asculte!

@ dana:

Mihai Buzea spunea...

@ dana: ok, asa ramane: dau o ciorba de burta in valoare de 800 ron (datoria). adica eu ma socotesc cu chelnerul, si tu ma crezi pe cuvant ca atat a costat ciorba ta!

cred ca va fi cea mai scumpa ciorba de burta din istorie...

11/09?!?! pantofii erau maro.

Purnur spunea...

despre "adevari", ironia era pt. Amishor,... despre care sper ca nu e o suparacioasa.

Dana spunea...

@ Domnu Gika: cine ar putea sa te contrazica?!?!???

amishor spunea...

@purnur: Amishor a priceput ironia din prima (spre deosebire de altii, pe care n-as vrea sa-i numesc acum :)) si nici nu se supara ea asa usor. Mai ales ca a cauta nod in papura altora e un defect de-al ei profesional. :)

@misu: mi-e greu sa cred ca vei reusi sa ma faci sa trec prin experienta asta. dar n-o lua totusi ca pe o provocare ca nu sunt sigura ca vreau sa patesc asta...

simf spunea...

si daca vocile pe care le auzi vorbesc intr-o limba straina, de care n-ai habar?:)