Bezbojnicul a
comentat pe scurt articolul despre minoritățile din Rusia:
”Ca să nu mai vorbim de faptul că există 21
de republici autonome (adică teribilele „stat în stat” de care tremură orice
naționalist român), 1 provincie autonomă și 4 districte autonome, toate creeate
pt diverse minorități etnice.”
Absolut corect.
Dintre aceste 21 de republici autonome, am ales pentru exemplificare Republica
Tuva, din sudul extrem al Siberiei Orientale (la frontiera cu Mongolia), din
motivul că acolo raportul dintre majoritatea tuvană și minoritatea rusă este
aproximativ similar cu cel din Secuime, dintre majoritatea maghiară și
minoritatea română (prin ”Secuime” mă refer doar la județele Harghita și
Covasna, nu la Secuimea istorică, ce include și județul Mureș. Acolo a fost
altă evoluție demografică).
În ce constau
asemănările: și Tuva și Secuimea sunt depresiuni montane, destul de izolate din
cauza munților dimprejur; cam 85% din locuitorii republicii autonome sunt tuvanofoni, iar
15% sunt rusofoni; și Tuva, și Secuimea sunt regiuni mai sărace decât media pe
țară, dar cu o pronunțată identitate națională a locuitorilor ; ambele au
dezvoltat un puternic segment de servicii turistice, după falimentul
industriilor comuniste; ambele și-au creat un drapel (Tuva în 1992, Secuimea în
2004), care să definească identitatea națională ; atât în Tuva, cât și în
Secuime, există tensiuni între guvernul central (Moscova, respectiv București)
și populația locală, dar nu conflicte interetnice între cele două naționalități
(tuvani și ruși, în Tuva, maghiari și români, în Secuime).
Sigur, există și
deosebiri (cum să nu fie?!), dar nu ele mă interesează, ci o întrebare: de ce
românii se inflamează atâta când secuii își afișează identitatea națională, pe
când pe ruși îi doare-n coate de tuvani și de identitatea lor? Cred că există
două răspunsuri.
Unu : Secuimea
este unică în România, pe când în Rusia îs o grămadă de ”secuimi”. Din acest
motiv secuii atrag mult mai mult atenția opiniei publice din România decât
atrag atenția tuvanii în Rusia. Doi: față de ruși, românii au un stil extrem de
păgubos de gândire, ceva de genul ”small thinking”, chiar și în materie de
dușmani inventați. Și în Rusia există prostie, xenofobie și vânătoare de
adversari imaginari, dar rușii se concentrează pe chestiuni grandioase (”big
thinking”): China, America, Bruxelles… aștia-s dușmanii, nenică, nu niște
amărășteni care fâlfâie și ei un steag!
În loc de
concluzie: autonomii d-astea locale sunt și pe la alții. Pagubă-n ciuperci! Decât
să troleze pe net ca proștii, înjurându-i pe unguri, românii ar putea foarte
bine să-și ceară fiecare autonomia lui proprie și personală. Ce, numai secuii
sunt sătui de corupția și incompetența guvernului (guvernelor !) de la
București?! Românii sunt la fel de sătui! Eu, cel puțin, sunt.
Acum nu-mi mai
rămâne decât să-mi creez un drapel propriu, drapelul Republicii Autonome Mihai
Buzea, și să-l arborez în balcon. Să poftească vreun politician să-mi zică
ceva, că imediat îi închid pliscul: sunt cetățean european și am drepturi!
Păi ce mama
dracului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu