Pentru a preveni orice întrebare
deplasată, iată despre ce e vorba: cei de la www.teatral.ro mi-au solicitat
cronicile care au apărut până în 2010 în fosta revistă Academia Cațavencu
(adică atunci când ea era scrisă de noi, de echipa care scriem acum Cațavencii).
Eu am zis că bine, vi le dau să le urcați pe site, nicio problemă. Ei mi-au
răspuns eminescian, ”Stai așa, că nu-i așa!”; anume, ei au nevoie de linkuri,
nu de corp de text. Singura soluție rămâne ca eu să urc aceste cronici pe blog,
de unde le preiau ei, treptat, pe măsură ce le pun.
Acum vine o a doua întrebare,
mult mai deplasată decât prima, întrebare care ar putea suna așa: și ce-mi spui
mie, n-ai părinți? Iată răspunsul meu: am ținut să precizez aceste lucruri
pentru ca nu cumva să credeți că am înnebunit de tot și nu mai am subiecte!
Nici poveste! Am subiecte căcălău, timp și inspirație n-am, să scriu de toate,
că mai trebuie să și muncesc. Dar cât voi continua colaborarea cu cei de la
Teatral, am să postez și cronici teatrale... pe care cine n-are chef să le
citească, n-are decât! Eu le pun pentru cei care le vor citi. Și poate că,
citindu-le, vor merge la teatru, să vadă piesele respective. Sau poate că folosul
lor va fi și mai mare, dacă ar intenționa să meargă la o piesă proastă, dar,
citind cronica, să se răzgândească și să stea acasă, păstrându-și banii-n
buzunar!
A treia și ultima
întrebare: ce înseamnă ”colaborare” cu cei de la Teatral? Păi, cât timp siteul
lor nu produce bani, înseamnă exact co-laborare,
adică ”muncă împreună” din drag de teatru! Nu vă grăbiți să râdeți ca proștii
de mine, că nu-s așa tont cum par; eu privesc co-laborarea cu Teatralul ca pe-o
investiție pe termen lung. Atunci când vă veți prinde ce-am avut în gând, eu
voi râde iar voi vă veți da cu barda-n coae.
Dar va fi prea târziu,
hliziților!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu