Păi cum să nu mă mir,
când intru pe partea de administrare a blogului Berile de Aur și văd că sunt
accesări din Rusia? Adică, cele mai multe accesări sunt din România, iar pe
urmă vin cele din Statele Unite, Rusia și Franța. Nicio mirare despre America
sau Franța, că p-acolo am rude și prieteni; dar Rusia?! Pe cine am eu în Rusia,
că n-am pe nimeni. Nu știu de niciun prieten care să se fi expatriat acolo, iar
de rude nici atât. Atunci?
M-am gândit la trei
explicații posibile. Unu: e vorba de expați din România sau Republica Moldova,
cărora le e dor de limbă și citesc orice, fără prea multă discriminare (și fără
să-i cunoască pe autori). Asta e varianta roz. Doi: e vorba de vreun dușman
personal, pe care mi l-oi fi făcut în anii de muncă în agenții, și care îmi
poartă sâmbetele de la distanță, așteptându-mă la cotitură. Ipoteza e destul de
romantică, dar aiuristică: da, am mare talent în a-mi face dușmani la locul de
muncă, dar de ce ar continua o astfel de persoană să mă supravegheze de la
distanță? Oi ști eu ceva compromițător despre careva și nu-mi dau seama?! Asta
e varianta neagră cu puncte roz: nimănui nu-i place să aibă dușmani, mai ales când
nu-i cunoaște pe nume.
Trei: vreun securist
de-al lor vrea să nu se observe că freacă menta, așa că s-a apucat să facă
raporte despre ce scriu eu, când scriu, pe subiecte rusești. Variantă neagră,
că mi-e silă de securiști ca de dracul, dar amuzantă într-un singur punct: dacă
e adevărată, atunci serviciile rusești sunt chiar de râsul curcilor! Și-au
găsit și ele pe cine să monitorizeze! Pe-un vântură-lume ca mine, care oricum
n-o să calce nici mort în Rusia, cel puțin cât e Putin la putere. Poate dup-aia
să dau o raită spre Baikal încolo, dar cât timp Rusia rămâne mafiotă, nici nu mă
gândesc.
Concluzie: băieți, nu mai
pierdeți vremea degeaba. Răsfirați-vă și-apucați-vă de ceva serios. C-o să vă
dea șefii afară când se prind cu ce prostii îi aburiți, ca să vă justificați
salariul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu