Piesa*
de la Comedie m-a aruncat înapoi în timp, pe vremea când credeam în Moş Gerilă
(bietul Moş Crăciun fusese mazilit) şi jucam „Flori, fete, filme sau băieţi”.
Nu ştiţi jocul? N-aţi pierdut nimic, că era complet cretin. Ideea era să poţi
alege „fete” (dacă erai băiat), respectiv „băieţi” (pentru fustiţifore). Până
acolo, însă, trebuia să treci de nişte opţiuni stupide: „trandafir sau
garoafă?”, „Vagabondul sau Gară pentru doi?”, şi chiar „balenă
sau caşalot?”. Pe mine mă interesau purtătoarele de fustiţe, nu caşaloţii, aşa
că jocul mă plictisea teribil. Sau poate nu i-am prins eu şpilul.
La fel
am păţit şi-acum: n-am înţeles nimic, m-am plictisit şi m-am cerut acasă (cerere
refuzată). Necazul n-a fost jocul actorilor, nici regia, nici decorurile, nici
costumele: necazul a fost textul! Treaba e că din textul lui Büchner nu se
înţelege mare lucru. Şi-i foarte simplu de ce: Büchner a murit la nici 24 de
ani, lăsând o valijoară de manuscrise. Alţii au stat de-au descifrat hârtiile
lui şi-au decis: a fost un geniu!
Acum,
dé... o fi fost un geniu, bietul neamţ, dar a trăit şi-a murit înainte de 1848.
De atunci lumea s-a schimbat fundamental, şi de mai multe ori. Aşa că viziunea
lui de geniu e complet depăşită. Ca să mă exprim aşa. Nu zic, sunt şi
dramaturgi care vor fi jucaţi până la sfârşitul speciei umane, dar ăia au avut
timp să scrie rotund, cu corecturi, cu răzgândiri pe text, nu să moară
la 24 de ani. Dacă mă-ntrebi acum pe mine, aşa, la fix: „Büchner sau Molière?”,
oare care-ar fi opţiunea mea... ?! Am aşa o bănuială că nu l-aş alege pe
caşalotul de Büchner!
Evident,
piesa e-un mare succes. O adoră atât persoanele fără buletin (cu vârste între 0
şi 13 ani jum’ate), cât şi criticii de teatru: ce creaţie, ce viziune, ce
originalitate! Câtă pasiune în joc! (asta aşa-i: actorii, săracii, joacă foarte
bine într-o piesă foarte slabă). Totuşi, nu toţi: de pildă, Crina Semciuc m-a
convins că va fi o mare actriţă, dar trilurile ei de bâlbe savante („Po-po-po!
Pi-pi-pi!”) nu m-au convins deloc, măcar c-a muncit din greu la ele şi se vede
asta.
Bref,
mergeţi la Leonce şi Lena, că merită. Dac-aveţi nepoţei p-acasă, duceţi-i
neapărat, să mai râdă şi ei. Copiii-s drăguţi şi culanţi.
p.s. Da,
ştiu că „fustiţiforă” nu e-n DEX. L-am făcut eu acum, s-aveţi de ce mă-njura pe
bloguri: dacă Dan Puric e o vacă sfântă, Crina Semciuc de ce n-ar fi?!
MIHAI
BUZEA
*Leonce
şi Lena, de Georg Büchner, la Teatrul de Comedie. Regia: Horaţiu Mălăele.
Cu: Crina Semciuc, Dorina Chiriac, Meda Victor, Lari Giorgescu, Bogdan Cotlet,
Gh. Dănilă, Şerban Georgevici şi echipa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu