joi, 21 februarie 2013

Don Republic



O întrebare simplă: cât își doresc își doresc rușii din Laponia, Karelia sau Kaliningrad ”eliberarea”? Cât cred ei că independența față de Moscova e un lucru bun? Răspuns: zero barat. Dacă vor face cândva (și eu cred că vor face) valuri pentru independență și pentru integrarea europeană, o vor face la ordin. Nu ca polonezii, românii, ungurii sau finlandezii care chiar cred în libertatea și în europenitatea lor, nu; acești ruși vor face ceea ce vor face pentru că asta li se va spune să facă, punct! Fără discuții. Ai mișcat în front? Zdup, la bulău!

Există însă într-un colț al Rusiei niște oameni care, fără a da doi bani pe ”europenitate” (nici nu știu ce-i aia, iar dac-ar știi, ar râde), pun foarte mult preț pe libertate. A lor, bunînțeles. Mai mult, au și avut-o, se pot raporta la ceva concret, istoric: între 18 mai 1918 și 7 ianuarie 1920 a existat Republica Don (Donskaya Respublika), unul dintre cele mai hotărâte bastioane ale celor deciși să fie liberi, în timpul Războiului Civil (s-au bătut și cu Albii, și cu Roșii, pe rând). Iar ăsta nu doar un episod izolat, că doar de-aici au pornit mari revolte împotriva centrului, trei pe vremea Rusiei Imperiale (conduse de Razin, Bulavin, Pugaciov) și una pe vremea Rusiei Sovietice (”revoluția” de la Novocerkassk, în 1962), nemaivorbind că în timpul războiului, nemții au recrutat de-aici o foarte valoroasă trupă de voluntari antisovietici. Cum s-ar zice, libertatea are rădăcini adânci pe malul drept al Donului!

E posibil ca politica de finlandizare dusă de Moscova împotriva Europei să aibă un efect neprevăzut: rușii dintre Don și frontiera ucrainiană să ceară și ei un stat al lor, independent. Ce s-ar întâmpla atunci, că doar asta nu face parte din scenariile Kremlinului? Ei bine, s-ar întâmpla ce s-a întâmplat totdeauna în Rusia când cetățenii au venit cu inițiative proprii, în loc să aștepte indicațiile de la centru: represiunea. Dură, nemiloasă, eficientă.

Da, dar cât de eficientă? Adică, mișcarea secesionistă ar fi înăbușită, iar liderii ar muri accidental (regret obștesc!), dar despre ea s-ar afla. În Europa. Și, cât de tâmpiți să fie europenii, o concluzie tot ar trage!

Niciun comentariu: