vineri, 22 februarie 2013

Nu cu bufonerie se ține obrazul subțire



Nu-mi place să critic. Nu pentru că n-aș avea o fire meschină și certăreață (am, și mi-e rușine, dar ce să fac?!), ci pentru că știu cât de grea și de ingrată e munca actorului, în general, și a actorului de teatru în România, în special. În plus, cunosc prea bine imensul orgoliu al artiștilor de orice fel (iar actorii sunt cei mai exagerați), și mentalitatea lor vindicativă, așa că-ncerc să stau departe de belele. Dar când asist la o piesă ca asta*, mi se pune pata, pur și simplu. Demult nu mi s-a mai întâmplat să ies din sală în timpul spectacolului, înjurând de cele sfinte (ceea ce nu este frumos).
Lend Me a Tenor (titlul original) este o micuță comedie americană, scrisă de un american pentru americani, sau mai exact pentru cei din America rurală, persoane probabil onorabile, decente și la locul lor, dar care au o idee foarte vagă despre teatru. Spre tristețea mea, admit că și trei sferturi din publicul românesc are cam aceeași idee (nu cred că mai mult de una), altfel n-ar fi râs cu atâta poftă la niște poante de copii mici, d-ăia crescuți de bunici. Celălalt sfert din public a plecat pe rând acasă, unii mai devreme (probabil nu le prea păsa de banii dați pe bilet), alții mai după vreo oră (ca mine, căruia îmi pasă). Nu îmi venea să cred că acțiunea e chiar atât de prostuță (încurcături de persoane, agitație, tropăituri), jocul atât de simplist (”Cum jucăm ”enervarea”, copii?”. ”Ne ciufulim părul din cap, dom’ profesor!”. ”Bravo, așa vă vreau, repede-isteți!”) și spectatorii atât de încântați de ce vedeau pe scenă. În cel mai bun caz, un astfel de text putea fi adaptat pentru o serbare școlară, la sfârșitul clasei a șaptea, dar nicidecum într-un teatru bucureștean de mare tradiție.
Hai, că-mi vine să și plâng, hai, că asta mai lipsește. Nu am nici o încheiere, așa că mă mulțumesc să citez (să fur!) din cronica apărută în ziarul Times, prin 2006: ”Ken Ludwig... is the purveyor of light comedy to Middle America... there is hardly a regional theatre... that hasn’t scheduled a work of his”.
Perfect de acord. Mai ales cu cele două adjective.

MIHAI BUZEA

* Scandal la Operă!, de Ken Ludwig. Regia: Petre Bokor. Cu: Adrian Văncică, Luminița Erga, Raluca Gheorghiu, Cerasela Iosifescu, Victoria Cociaș, Mircea Diaconu, Al. Jitea, Al. Gheorghiu.





Niciun comentariu: