vineri, 1 februarie 2013

Christopher Hitchens


Referitor la postul ”Dumnezeu NU este mare”, Dragoș Chr a postat următorul comentariu:

„Eu as vrea sa specific ca un aspect important al ideologiei lui Hitchens e 'don't force it on me'. Ideea in practica se refera la eliminarea religiei din politica si educatie, unde nu isi are locul fiindca acestea influenteaza si viata unor oameni care nu se asociaza cu o anumita religie, sau cu religia in general. El a si specificat ca lupta impotriva acestui aspect; omul e liber sa creada ce vrea atata timp cat nu isi impunea religia asupra altora (si aici revenim la discursul asupra libertatii, pe care Hitchens o sustinea si din acest punct de vedere). Scriu asta pentru ca am impresia ca acest punct, de altfel esential pentru a intelege toata miscarea ateista din ultimi ani, nu a fost atins de articolul tau.”

Accept cu smerenie mustrarea lui Dragoș: acest punct esențial nu se înțelege din articolul scris de mine, așa cum nu se înțeleg de altfel o grămadă de lucruri din cartea lui Hitchens. Pentru că scopul meu nu a fost să mă cert cu Hitchens, mai ales că-i mort, ci să-i determin pe români să-i citească această ultimă carte. Lectura merită efortul, din toate punctele de vedere. Teama mea e că românii vor fugi ca potârnichile de o carte cu asemenea titlu, și de aceea i-am dedicat un articol.

Revenind la chestiune: Dragoș scrie că „omul e liber să creadă ce vrea atâta timp cât nu-și impune religia asupra altora”. Corect. Hitchens a formulat „Don’t force it on me”. Rousseau a zis-o și el: „Libertatea mea încetează acolo unde începe a ta”. Perfect de acord, nu aici intervine distanțarea mea de cartea lui Hitchens, ci în cu totul alt punct.

Acest alt punct poate fi exprimat astfel: „Religiile și drogurile sunt necesare societăților omenești, deși ele pot fi otrăvuri ucigătoare pentru anumiți indivizi ai acestor societăți”. Evident, dragă Dragoș, că a impune o singură religie sau un singur drog asupra unei întregi societăți, fără a permite fiecărui membru în parte să aleagă, este o crimă. O crimă la propriu, nu așa, vorbind figurat, o crimă de lez-umanitate: când observi istoria, vezi că epocile cele mai cumplite au fost cele în care un om (sau un grup) a fost suficient de puternic încât să impună ceva unic: religia unică, drogul unic, munca unică, sexualitatea unică, arta unică. Dar când oamenii care compun o societate pot alege, atunci acea societate prosperă fantastic și devine un fel de „far” pentru alte societăți. Exemple: Grecia lui Pericle, Italia Renașterii, Olanda secolului XVII, Anglia secolului XIX, America secolului XX. Poate chiar Transilvania în vremea lui Gabriel Bethlen, deși noi, ca români, habar n-avem de chestia asta!
Ergo: deși atât drogurile, cât și religiile sunt false (distorsionează percepția realității și pun în pericol atât persoana care le „consumă”, cât și pe cei din jurul său), ele sunt necesare ca mecanisme de lubrefiere socială. Fără religie, massele de oameni simpli sunt dezorientate și castrate de „idee”; fără droguri, massele de intelectuali hamletizanți cad la depresie și nu mai sunt capabili să-și joace rolul social, adică să conducă (să „ofere repere”, cum se zice acum).

Iar lumea în care trăim noi doi, Dragoș, este o lume bună, în care avem opțiuni. Islamul actual, de exemplu, este o lume mult mai rea decât a noastră, pentru că-i lipsită de opțiuni (apostazia în Islam e pedepsită cu moartea, pe când la noi nu înseamnă decât că te-ai răzgândit). Evident, în interiorul lumii creștine, ortodoxia e una din cele mai capsomane confesiuni (ca și catolicismul, en passent fie spus): cine a avut de botezat un copil sau de înmormântat o rudă știe ce spun. Deasemeni, îndoctrinarea ortodoxă din școlile de stat e penibilă, ca și arghirofilia clerului ortodox. Dar vor conduce, inevitabil, la dezvoltarea unui puternic spirit critic la generațiile tinere: în fond, și noi am fost îndoctrinați de comuniști în școală, și noi ne-am lovit de arghirofilia („șpagofilia”) birocrației comuniste! Și ce, avem acum vreun drag de comunism, sau îl scuipăm în ochi?

Și-atunci, de ce să mă oftic pe prostia și orbirea ortodocșilor români de azi? Ei ne fac un serviciu imens, extraordinar, unic în istorie: ei cresc prima generație atee de români educați!

6 comentarii:

ciprian teodorescu spunea...

daca Jiji ar avea rabdarea sa te citeasca,si mai ales puterea de intelegere,ar zice ca s-a cuibarit satana pe blogosfera!!!!!!

Mihai Buzea spunea...

@ cristian teodororescu: nu ma provoca! vrei sa fac si eu ca dawkins, la faza cu premiul templeton! chiar, cat crezi c-as scoate de la jiji?!

ciprian teodorescu spunea...

ai pus o intrebare capitala,care se refera la ipocrizia omului,in general,dar si la machiavelism feroce.in zilele noastre ,ni se spune cam asa,daca avem de scris un articol banal in presa,de exemplu:"scrie asa cum iti spun eu,daca vrei sa-ti fie bine"de aici se denatureaza realitatea gandirii tale pure,contra unor mici sau mari sume de bani.compromisul apare in omul care chiar vrea sa spuna adevarul,dar nu poate,fiind constrans sa spuna de fapt,altceva,decat ar fi vrut el sa spuna.de machiavelism nu mai zic ; Jiji e un personaj mult prea slab,un om de talia lui Hawkins "facandu-l la pene in 2 timpi si trei miscari".insa eu sunt sigur ca daca Hawkins ar fi trait in Ro,nici macar nu l-ar fi bagat in seama pe Jiji.poate ca Maica Tereza da,l-ar fi bagat in seama,sau ar fi fost Jiji placut incantat.Cu Hitchens ar fi avut o existenta grea si cosmaruri noaptea!!!
Daca ai fi vrut sa faci un compromis doar de dragul banilor,probabil ca ai fi facut,dar depinde si ce ai vrut sa faci cu banii aia.
Ca sa ma dau exemplu pe mine,de exemplu,eu ma compromit in anumite limite,depinzand mult de personajul din fata mea.Pe jiji l-as evita cu succes,daca m-ar pune sa scriu un articol care l-ar elogia de exemplu,sau,something like that.
Nici nu se poate compara Sir John Templeton cu Jiji.ar fi de rasul curcilor.

Dragos Chr spunea...

Eu ma intreb care e procedeul mai efectiv pentru a crea oameni cu spirit critic, sa-i indoctrinezi sperand ca din aceasta sa apara spiritul critic, ca un produs secundar (desi cei care practica indoctrinarea maselor nu asta doresc) sau sa educi omul dandu-i mijloacele necesare pentru a decide ulterior ce doreste cand e vorba de anumite aspecte destul de importante intr-o viata. Evident interesele (conducatorilor mai ales) se opun celei din urma optiune, iar religia poate fi mai efectiva ca instrument de control decat de creare a unor minti propriu-zise, parerea mea. Religia tinde sa se impuna daca e lasata libera, pentru ca fiecare cult traieste pe ideea ca el detine adevarul absolut si ca trebuie sa-l expuna si altora. Asta e nucleul problemei, si rezolvarea in opinia mea consta in punirea la dispozitia tuturor a „adevarului”, fara ca acesta sa fie bagat pe gatul nimanui, cine e interesat sa afle poate accesa informatia fara probleme, iar prin fapte si dovezi nu mai e necesara violenta pentru a convinge pe cineva de adevarul „adevarului” (anuland asa si falsele adevaruri). In sensul asta, stiinta procedeaza astfel. Dar revenind la faptul ca religia se impune, ea poate fi controlata prin procedee folosite, de pilda, de fondatorii Statelor Unite (constitutia care nu favorizeaza nicio religie).
Tu sustii ca fara religie omul de rand e dezorientat. Eu nu cred ca omul de rand stie prea multe despre propria religie, cel putin asta e impresia pe care mi-am facut-o eu stand de vorba cu mai multi oameni. Dar faptul ca accepta automat existenta religiei (pentru ca e si ea un aspect al culturii) si ii place ideea de paradis, in care isi are locul dupa toata truda din viata (desi el probabil nu s-a gandit la asta prea mult pana cand nu l-ai intrebat tu) creeaza teren fertil pentru aparitia extremistilor sau a celor care se folosesc de false insusiri divine pentru a face profit. Astfel, consider ca religia poate fi inlocuita si „dezorientarea” anulata prin alte sisteme mai putin primejdioase decat religia, una ar fi educatia, dar evident ca din diferite motive nu oricine o poate obtine, asa ca ma gandesc ca pentru un om de rand si constientizarea faptului ca el lupta in viata pentru binele altor fiinte (a copiiilor sai cel mai adesea), dar si pentru propria persoana, poate fi o solutie pentru „dezorientarea” referitoare la un scop al vietii, la care cel mai adesea face referire religia. Mai exact, punerea de obiective in viata poate disipa ceata care creeaza dezorientare. Eu am observat ca, cel putin la noi, sunt putini cei care constientizeaza valoarea efortului si recunostintei pentru efort. Sau poate e o lipsa de recunostinta, problema e complexa. Oricum, aceste metode nu zic ca ar elimina nevoia de religie in totalitate, dar ar reduce, in opinia mea, influenta si posibilitatile religiei in mod considerabil. Educatia in randul tinerilor ar putea evita fenomene ca renasterea islamica care are loc astazi in tarile arabe. Samuel Huntington o datoreaza culturii si nevoii de a se identifica fata de occident, opunandu-se acestuia, zic ca intra aici si un anumit grad de confuzie, eu cred ca educatia in acest caz ar putea duce la o rezolvare mai pasnica a problemelor cauzate de conflictul intre civilizatii pentru ca ar anula posibilitatea ca cineva sa recurga la vechi precepte si idei (cea a luptei, sau a jihad-ului) pentru rezolvarea conflictului. Fac trimiterea asta si la lumea araba pentru a atinge o alta idee, Hitchens (si in general toti cei care se dedica acestei cauze) cand critica religia, o fac la un nivel global. Iar intr-o lume ca cea islamica nu stiu cat de utila e religia ca mecanism de lubrifiere sociala, pentru ca cei care realizeaza adevarata natura a religiei (oameni ca Alber Saber sau Hamza Kashgari) sunt imediat suprimati. Poate intr-o perioada mai indelungata s-ar putea obtine efectul deziderat de tine, insa eu cred ca prin educatie si constientizare s-ar ajunge mai repede la o situatie mai calma.

Mihai Buzea spunea...

@ Ciprian Teodorescu: auzi, dar filozofului Dan Pavel cum de nu i-a fost t^rsa sa se compromita facand pe copilul de mingi pentru Jiji?!

Referitor la intrebarea nepusa direct de tine, dar care se intelege de la sine, nu stiu ce sa iti raspund. Nu stiu pentru ce suma de bani m-as prostitua literar, dar teama mi-e ca n-ar fi prea mare: in fond, un copywriter cam asta face toata viata lui!

Mihai Buzea spunea...

@ Dragos Chr: cam ai dreptate in ce spui, suntem in dezacord intr-un singur punct; anume, eu cred ca spiritul critic apare in conditii de adversitate, de ”terorism spiritual” cumva, si nu se formeaza (sau se formeaza, dar foarte ”moale”) in conditii de libertate absoluta. Ma refer atat la libertatea fizica cat si la cea spirituala.
Exemplu: comunismul a produs putini martiri religiosi, dar a produs. Islamul a produs putini martiri atei, dar a produs. nazismul a produs putini martiri politici, dar a produs. Pe cand societatile ”bune”, care asigura oricui dreptul la libera alegere in orice privinta, tind sa produca un tip uman diferit, acela al omului fara convingeri, al ”mercenarului pupincurist” prin excelenta: ma platesti? Bun, zic ce vrei tu sa zic! Da-le dracu' de convingeri personale, ca si-asa n-am niciuna!