Să fim penibili fără profesor

Se-nşală grav cine crede că teatrul e o distracţie pentru elite! Poate că aşa o fi prin alte ţări mai spălate, prin Bosnia, Bulgaria sau Kîrgîstan, dar la români teatrul e de toate felurile: şi mai aşa, şi mai aşa, pentru toate gusturile. Poţi vedea piese de toată stima, dar şi unele de toată jalea: evident, există public şi pentru unele, şi pentru altele, ca pe orice fel de piaţă. Spre nefericirea mea, am „izbutit” să ajung şi la reprezentaţii special gândite pentru prostime, de plâng şi-acum de banii daţi pe bilet. O să m-apuc cândva să fac şi-un clasament, dar cred că pe primul loc se bat piesele doamnei Rodica Popescu Bitănescu: Cinci femei de tranziţie o las pe altă dată, acum e vorba de Încă-i bine!*

Această „creaţie artistică” (mă rog...) se numeşte piesă de teatru, dar asta numai pentru că n-avem în limbă un termen mai precis. E de fapt un fel de şuetă cu public, un fel de show TV gen Familia Bundy, transplantat pe scena Naţionalului din Bucureşti (sărmane oraş, cu ce-ai greşit?). Imposibil de explicat firul acţiunii, pe motiv că nu prea există; imposibil de povestit şi altora poantele rostite de actori pe scenă, pe motiv că se pune lumea cu bătaia pe tine; imposibil de eutanasiat dobitocii din sală, care râd de se-nvineţesc la poantele alea, pe motiv că sunt prea mulţi (vă surprinde oare faptul că piesa are succes şi se joacă de trei ani încoace?!). Tot ceea ce poţi face, asistând la Încă-i bine!, e să-ţi faci o listuţă cu oamenii pe care vrei să te răzbuni şi nu ştii cum: e simplu, le recomanzi piesa doamnei Bitănescu. Eventual şi jocul actorilor, al lui Andrei Duban de exemplu, sau chiar al autoarei – dar după aia să ai mare grijă când traversezi pe zebră, că oamenii respectivi au să te treacă şi ei pe propriile lor listuţe.

MIHAI BUZEA

*Încă-i bine!, de Rodica Popescu Bitănescu, la Teatrul Naţional Bucureşti (TNB). Regia: Rodica Popescu Bitănescu. Cu: Rodica Popescu Bitănescu, Andrei Duban, Cezara Dafinescu, Irina Cojar, Ecaterina Nazare, Eugenia Maci, Eduard Adam.